Citate despre Ingratitudine

Omul, pe masura ce invinge necunoscutul, invata a nu se sprijini decat pe puterile lui.

…Tara nu se serveste cu declaratii de dragoste, ci cu munca cinstita si, la nevoie, cu jertfa... Nu inseamna ura impotriva altor neamuri, ci datorie catre neamul nostru; nu inseamna pretentia ca suntem cel mai vrednic popor din lume, ci indemnul sa devenim un popor vrednic si constient. Munca cinstita, viata curata, iubirea de semen, implinirea datoriilor pe care le avem - adica faptele -, acestea inseamna patriotism, si nu vorbe desarte.

Nu se cuvine sa apreciem greselile si prejudecatile oamenilor de demult cu prejudecatile noastre de astazi.

Uitarea este leac tuturor durerilor de pe pamant; dar nu toate sufletele oamenilor sunt ca apele care se tulbura, fac creturi si se zbuciuma in furtuna, iar apoi se alina si intind un luciu curat, ca si cum niciodata nu le-ar fi rascolit. Uneori durerile aprige lasa pe urma lor o drojdie de otrava.

Nu socotim nimic mai scump decat o facere de bine, atat timp cat o dorim, si nimic mai ieftin, de indata ce am obtinut-o.

Te superi ca exista nerecunoscatori? Intreaba-ti cugetul tau, daca toti cei care te-au indatorat te-au gasit recunoscator.

Nici un argument nu poate sta mai presus de frumusețe.

Valoarea morala a omului este in raport cu facultatea de a iubi. Zadarnice sunt toate celelalte in afara de iubire.

Fortele vii ale unui neam pot fi stanjenite o vreme; cand le vine insa ceasul, inmuguresc si infloresc cu putere irezistibila.

Oamenii nu numai ca uita binefacerile si insultele, dar ajung sa-i urasca pe cei care le-au facut binele si sa-i ierte pe cei ce i-au jignit, recunostinta si razbunarea parandu-li-se, deopotriva, forme greu suportabile ale sclaviei.

Victoria omului nou asupra celui vechi trebuie sa devina definitiva. Inainte si tot mai sus sa ne duca avantul nostru catre mai bine, catre o infratire definitiva a fiilor aceluiasi pamant…Pas cu pas, omul — omul in intelesul cel mai bun al cuvantului — si-a castigat dreptul de a exista, strabatand prin milenii o cale cotita, totusi o cale de ameliorare a speciei. Incet si penibil, spiritul s-a desfacut de cele materiale, ca o calauza catre ultima etapa de alinare a dusmaniilor si urii, de asezare pentru totdeauna a pacii si a prieteniei intre indivizi si popoare. Credinta aceasta ma tine inca in viata, ea va avea putere si impuls si dupa ce fiinta mea va trece. Viata se alimenteaza din moarte; putem trai in copiii nostri, daca-i vom patrunde de lumina, de soarele acestui ideal.

Prima cauza pentru care cineva este nerecunoscator este ca nu poate fi destul de recunoscator.

Progresul umanitatii nu se poate intemeia pe minciuna, ci numai pe sinceritate si adevar.

Nu duce securea la tulpina copacului care te-a adapostit de furtuna.

Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.

Nimic nu se invecheste asa de repede ca o binefacere.

E intelept sa te multumesti cu ceea ce se poate.

Nerecunostinta este copilul legitim al binefacerii.

Nu cunosc alta libertate pentru oameni si popoare decat cultura. Nici libertatea de a trai in prejudecati si in privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri langa suferinta obsteasca nu le socotesc libertati.

Natura mea, incorigibil optimista, a cautat realitatile con­structive, nadajduind binele si frumosul, explicand cu sfiala scaderile timpului, asteptand infaptuirile progresului.