Sufletele curate ajung cu greu sa creada in rautate, nerecunostinta, iar apoi, cand isi dau, in sfarsit, seama de toata stricaciunea omeneasca, se ridica la o ingaduinta care e ultima treapta de dispret.
Nu poate fi mare ce nu e adevarat.
Ce ridicol este sa atribui adancimea unei rani nu taisului, ci stralucirii spadei. La fel deci, ce ridicol este ca superioritatea pe care adevarul i-o da unui adversar asupra noastra s-o atribuim stilului sclipitor al acestuia. Nu cunosc nici un stil sclipitor care sa nu-si imprumute stralucirea mai mult sau mai putin de la adevar. Numai adevarul da veritabila stralucire.
Cea mai nobila preocupare a omului este…omul.
Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.
Pentru înţelepciune nu există nimic mai de dispreţ ca filozofarea goală.
Orice nimic prea mult dispretuit amarnic se razbuna.
Nu-i dispretuim pe toti aceia care au vicii, dar ii dispretuim pe cei lipsiti de orice virtute.
Nu există măreție acolo unde nu există adevăr.
(Dramaturgia din Hamburg, 1767)
Fereste-te de trei lucruri: ura, invidia, dispretul…
Minunea cea mai mare, mai inalta, e ca adevaratele minuni pot fi zilnice si generale. Fara aceasta minune-n toate, numai anevoie vreun ganditor numeste o minune ce doar copiilor li se nazare.
Pana la urma ii dispretuim intotdeauna pe cei care sunt prea usor de parerea noastra.
Dezacordul, care ia nastere numai din faptul ca fiecare considera adevarul dintr-un unghi diferit, este acord asupra esentialului.
Acela care se compara cu cei nedemni isi pierde reputatia.
Oamenii sunt facuti in asa fel, incat pana si talharilor celor mai lipsiti de constiinta nu le place sa fie tintuiti la stalpul infamiei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.