…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…
Omniaque orta occidunt et aucta senescunt.
Toate cele ce s-au nascut - pier; iar cele ce cresc - imbatranesc.
(Sallustius, De bello Jugurthino)
Orice om este minunat. Cu minte și suflet, întreaga viață a omului poate fi interesantă și plăcută chiar și cea mai săracă.
(Goethe și Tolstoi, 1922)
Să ne imaginăm un om pe bicicletă: indiferent cine este, putem şti trei lucruri despre el. Ştim că dacă s-a urcat pe bicicletă trebuie să pedaleze. Ştim că la un moment dat se va opri şi va coborî. Şi, cel mai important, ştim că dacă într-un moment al călătoriei sale se va opri şi nu va mai pedala şi nu se va da jos, va cădea. Aceasta este metafora pentru călătoria prin viaţă a oricărui om, în orice societate.
Dacă vrei să dobândeşti puterea de a suporta viaţa, fii gata să accepţi moartea.
(Încercări de psihanaliză, 1905)
Viata nu poate merge inainte decat uitand multe.
Viata seamănă mai mult cu un roman decât seamănă romanele noastre cu viata.
Viața însăși se schimbă atât de repede. Astăzi este atât de greu să faci predicții despre cum vor fi lucrurile peste zece ani.
(Contact, enciclopedia creației (emisiune la TV canadiană)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.