De-ar fi să-ți împărtășești odată
Tu bogățiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ți-aș cere-o lacrimă să-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare...
(O lacrimă)
Dumnezeu dăruiește atât cât putem noi primi de la el, iar acest lucru depinde de cât de mult ne-am golit de noi înșine.
Nimeni nu ofera generației sale un serviciu mai mare decat acela care, fie prin arta sa, fie prin existența sa, ii aduce ofranda unei certitudini.
(Noua drama a lui Ibsen)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.