Vino din păduri
Ca să-mi spui poveşti
Cu căutături
Îngereşti.
Ochiul tău iubit,
Plin de mângâieri,
Dulce mi-a lucit
Până ieri.
Unde mi te-ai dus
Pe acest pământ
Fără să-mi fi spus
Un cuvânt?
Din frunzişul rar
Luna în fereşti,
Cercetează iar
Unde eşti.
Ar luci pe zid
Până când te culci
Până ţi se-nchid
Ochii dulci.
Şi pe gura ta
De cum adormişi
Ea te-ar săruta
Pe furiş.
Cum nu sunt ca ea
Ca să mă strecor
Drept oglinda ta
Să cobor.
Chipul tău frumos
Să-l privesc întreg,
Cu atât folos
Să m-aleg.
Iar de m-ai zări
Pintre ochi-nchişi
Ţi s-ar năzări
Luminiş.
(cca. 1880–1881)
(Vino din păduri…)
Învăţaţi şi citiți. Citiți cărţi serioase. Viața va face restul.
Un avertisment, totuși: a citi o carte de logică sau filosofie nu este ca și cum ai citi un roman. Vor fi momente când va trebui să citești încet și cu atenție.
(Logica: O foarte scurtă introducere)
© CCC
Lectura este singurul mijloc prin care alunecăm, involuntar, adesea neputincioși, în pielea altuia, în vocea altuia, în sufletul altuia.
© CCC
A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.
Nimeni nu este inclinat de a confunda tara cu sine insusi decat un partid.
Moravurile fara legi pot totul, legea fara moravuri, aproape nimic.
A face escale în arhipelaguri livrești.
E in zadar sa vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte.
Nu formezi un cititor altfel decât deschizându-i uşile bibliotecilor, facilitându-i accesul la tot felul de cărţi. Te naşti cititor aşa cum te naşti arhitect sau blond.
Să nu citești niciodată o carte care n-are măcar un an vechime.
O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească.
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
(Cine moare?)
Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului.