Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am mințit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ține cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândește la mine,
fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt grația
străbătând toate zidurile orașului,
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine,
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea își calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau și curăț lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale și în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
când ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
și toate stelele explodate
și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș
și mă asfaltez
și mă îmbrac în ninsoare și gheață,
mai ales în gheață,
mai ales în gheață, mai ales în gheață,
ca ea, scumpa și divina de ea
trecând să alunece
și să cadă și să-și rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu șchioapătă?!
(Ea)
Nu trebuie sa vorbesti decat cui vrea sa te asculte.
Cuvântul este de aur, tăcerea este de plumb.
(Ceea ce cred)
© CCC
E in zadar sa vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte.
Ulysse a fost intotdeauna cu mult mai viu decat Homer.
Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles.
Noi suntem clipa care trece prin poarta existentei.
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea înlăuntrul genunchiului meu,
cer înlăuntrul umărului meu,
eu înlăuntrul eului meu.
(Semn 12)
Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.
Cuvantul de onoare... e ca zapada... se topeste in fata soarelui!...
(Mizantropul și auvergnata)
© CCC
Cuvantul apartine pe jumatate ascultatorului si pe jumatate, vorbitorului.
© CCC
Nici un mestesug nu este mai frumos si mai bogat, mai dureros si mai gingas totodata, ca mestesugul fericit si blestemat al cuvantului.
Amintirea intamplarilor mele vine din viitor, nu din trecut.
E o mare diferenta intre un om care da prea multe argumente si un om inzestrat cu ratiune. Acesta din urma tace adeseori, pe cand celalalt nu tace o clipa.
Un cuvant bun poate salva o viata, in timp ce unul rau poate distruge o viata pentru totdeauna.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Dacă într-adevăr cuvintele te stânjenesc,
Nu spune nimic. Visează. Să nu-ți fie frig;
Eu sunt cea care vorbesc și te sărut;
Lasă-mă să revărs asupra ta
Ca vântul blând ce-adie prin pădure,
Acest murmur nemărginit, șoptit...
© CCC Published on: Jan 23, 2021
Cuvintele tăcerii sunt cuvinte foarte rare care nu se găsesc în nicio carte. Care rămân mult timp blocate în piept, care uneori alunecă până în gât, dar nu ajung până la gură. Cuvintele tăcerii nu sunt menite să fie auzite de urechi. Cuvintele tăcerii sunt șoptite cu gesturi minuscule și expresii faciale imobile. Sunt citite cu ochii închiși, ascultate cu inima, păstrate în adâncul sufletului, în dulceața emoțiilor.
© CCC
Cuvintele care nu au nici un efect nu sunt bune de nimic.
(A doua Olintiană)
© CCC
În jungla cuvintelor, trebuie mai întîi să fim oameni.
A avea un ideal inseamna a avea o oglinda. Intr-un ideal te speli ca intr-o apa curata. Intr-o oglinda iti speli chipul obosit, potrivindu-ti-l pana cand te accepti sa fii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.