Fara cultul trecutului, nu exista iubire de tara.

Nimeni nu este inclinat de a confunda tara cu sine insusi decat un partid.

Pasiunile injosesc, pasiunea inalta.

Justitia, subordonata politicii, a devenit o fictiune si nu mai exista nicio garantie pentru cele mai pretioase interese ale societatii.

Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac.

Calitatile morale ale unui popor atarna - facand abstractie de clasa si de rasa - de starea sa economica...Deci conditia civilizatiei statului este civilizatia economica.

Fiecare om e o intrebare pusa din nou spiritului Universului.

Când te pierzi în valul vieţii Trist la ţărm doar eu rămân: Braţe fără de nădejde, Navă fără de stăpân. * Cum se turbură izvorul Când din el drumeţul bea, Astfel mă înfioră dorul Când răsari în calea mea. * Tu eşti aerul, eu harpa Care tremură în vânt, Tu te mişti, eu mă cutremur Cu tot sufletul în cânt. * Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să suspine.   (Catrene)

Secretul vietii lungi a unui stat este pastrarea ierarhiei meritului.

A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.

Nimeni nu e mai lesne de inselat decat omul de buna-credinta.  

Stejarul nu creşte pretutindenea; buruienile, în tot locul.

Iubesc acest popor bun, bland, omenesc, pe spatele caruia diplomatii croiesc harti si razboaie, zugravesc imparatii despre care lui nici prin gand nu-i trece.

Nu voi iubi niciodată altă femeie şi tu rămâi în mintea mea şi în sufletul meu ceea ce ai fost totdeauna: visul de aur al vieţii mele, singura mea aspiraţie, şi viaţa cu tine, singura mea speranţă.

Stiu, in sfarsit, prin ce se deosebeste omul de animal: problemele cu banii! © CCC

De pe ochi ţi se ridică Languroasa lungă geană… Îl întreb: ce vrea să-mi zică E o tainică dojană? Te desfaci de-a mele braţe, Mai nu vrei şi mai te laşi, Şi îmi râzi cu-ntreaga faţă, Dulce înger drăgălaş! Şi puind mâna la gură Sfătuieşti şi ameninţi Şi-mi faci lungă-nvăţătură Cum că nu suntem cuminţi. Iar braţul meu cuprinde Acel alb şi blând grumaz „Mâni voi fi cum vei pretinde Dar cum sunt mă lasă azi.“ Astfel lupt cu-a ta mustrare De atâtea săptămâni Şi mereu a mea-ndreptare O amân de azi pe mâni. (1881) (De pe ochi ți se ridică...)

Fiecare frumuseţe este cristalizarea suferinţelor universului.

Înţelepciunea populară este mai preţioasă decât aurul.

Sarac e cel ce se simte sarac, caruia ii trebuie neaparat mai mult decat are.

Nu exista oameni mai neinduplecati sau mai duri decat cei preocupati intotdeauna de nefericirea lor.