Citate de Friedrich Nietzsche

Sfat sub formă de ghicitoare: „Dacă legăturile nu se rup singure, încearcă să le rupi cu dinţii."

Veți un nume pentru această lume? O soluție pentru toate enigmele sale?... Această lume este voința de putere și nimic altceva. (Voința de putere, 1896-1911)

Orice om are în el dubla nostalgie a superiorităţii intelectuale și a purităţii morale. În orice spirit două aripi tind să se deschidă: geniul și sfinţenia. (Așa grăit-a Zarathustra, 1883-1885)

Cata luciditate, atata drama.

Femeia a fost a doua greşeală a lui Dumnezeu.

Cum? Un om măreţ? Eu văd doar un actor al propriului ideal.

A pretui valoarea unui om in functie de folosul sau, pagubele pe care le aduce celorlalti oameni, precum si de cat îi costa pe altii existenta lui: acest mod de a vedea lucrurile inseamna tot atat de mult si tot atat de putin ca faptul de a aprecia o opera de arta numai dupa defectele ei. Valoarea unui om in sine este subapreciata, aproape trecuta cu vederea, aproape contestata.

Exista in lume mai multi idoli decat realitati.

Cine nu se teme de întunecimile mele, găsi-va sub chiparoşii mei poteci de trandafiri înfloriţi.

E mai ușor să renunți la o pasiune decat sa o domini. © CCC

Nimic nu leaga mai mult pe oameni, decat constiinta unui trecut comun.

Dansează cu picioarele, cu ideile, cu cuvintele și mai trebuie să adaug că trebuie să fii capabil să dansezi și cu pana? (Amurgul idolilor) © CCC

Acordam cu atat mai multa valoare lucrurilor, cu cat dorinta noastra de a le avea creste: daca ,,valorile morale" au ajuns sa fie cele mai inalte valori, aceasta dovedeste ca idealul moral a ramas si cel mai neimplinit.

Auzim doar intrebarile la care suntem in stare sa gasim un raspuns.

Fără muzică, viața ar fi o greșeală. (Amurgl idolilor, 1888)

Odata ce decizia este luata, trebuie sa nu mai pleci urechea nici macar la cele mai bune obiectii, acesta este indiciul unui caracter puternic. © CCC

Mi-e teama de tine cand esti langa mine; te iubesc cand esti departe de mine; fuga ta ma atrage, cantarile tale ma opresc locului: sufar, dar pentru tine, ce n-as suferi eu bucuros!

Avem arta pentru a nu muri din cauza adevărului. (Voința de putere, 1896-1911)

Un popor nu este decat ocolul pe care il face natura pentru a ajunge la sase-sapte oameni mari.

În jurul eroului, totul devine tragedie, în jurul semizeului, totul, dramă satirică, iar în jurul lui Dumnezeu, totul devine – ce? Poate că “lume?” (Dincolo de bine și de rău, 1886)