Citate despre Personalitate

Cand vocea linistii imi atinge cuvintele, O cunosc si astfel ma cunosc pe mine.

Cei mai multi dintre noi traim in lumea exterioara si ne identificam (o facem de la trei ani) cu imaginea noastra din oglinda. Suntem cei care suntem. Cand spunem "eu", ducem aratatorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea larga. De obicei n-avem timp de introspectie si, daca ne cautam constient propria noastra fiinta, o facem nu catre interior, ci spre suprafata mereu schimbatoare si colorata a vietii, ca un alergator care ar porni o cursa tasnind invers din start.

Trebuie mereu sa studiezi natura celorlalti, inainte de a da liber curs propriei naturi.

O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor. Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor. Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău. Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț. Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta. Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis... (Poemul 59, Grădinarul) (trad. Iv. Martinovici) O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.

De vrei, voi înceta să mai cânt. De privirea mea face mereu să-ţi zvâcnească inima, voi întoarce privirea de la tine. De te cutremuri la întâlnirea mea, mă voi depărta din calea paşilor tăi. De fiinţa-mi te stinghereşte - atunci când flori îşi împletesc degetele tale - voi fugi din grădina-ţi singuratică. De apa pârâiaşului tău e neliniştită la trecerea corăbiei mele, nu voi mai vâsli spre ţărmul tău.

Cine vrea sa se ridice deasupra celorlalti trebuie sa se pregateasca de lupta, sa nu dea inapoi in fata nici unei greutati.

Orice persoana care e alcatuita din mai multe persoane e o persoana la puterea a doua sau un geniu.

Ideile mari pornesc intotdeauna din sufletele mari. Cei mici se multumesc sa stea inchisi in egoismul lor, ca intr-o cetate, unde nu poate patrunde lumina stralucitoare a altruismului. Neavand nici un ideal, traiesc fara a cunoaste suprema fericire a vietii: puterea si dorinta de a lupta pentru triumful adevarului.

…Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce stii ca este adevarul in gandirea ta si pentru ceea ce simti ca este frumos in inchipuirea ta, numai aceasta iti pune pe frunte  semnul celor chemati.

Incearca sa fii “totul” tau. Tine-te in centrul tau insuti.

E mai usor sa cuceresti decat sa conduci. Cu o parghie corespunzatoare, un singur deget iti e de ajuns pentru a muta lumea din loc, dar pentru a o putea sustine e nevoie de umerii unui Hercule.

Uneori iti trebuie timp ca sa te lamuresti chiar asupra propriilor tale sentimente.

Sunt dispus sa recunosc drepturile societatii asupra mea, atata vreme cat societatea recunoaste drepturile mele asu­pra ei. Daca ea refuza sa ma considere om, si vrea sa faca din mine o unealta, nici eu nu ma voi inchina in fata ei.

Nu-i voi condamna niciodata pe cei ce sunt gata sa accepte o suferinta ce decurge din propriile lor actiuni.

Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine.

O personalitate e ca un munte: iti largeste orizontul daca stai pe umerii sai; daca-i stai insa la genunchi, iti stramteaza zarea, impiedicandu-te sa vezi si ce mai inainte ai vazut.

Caut ceea ce nu pot gasi, gasesc ceea ce nu caut. (Gradinarul dragostei. Luna in crestere) © CCC

Oamenii mari sunt meteori care se mistuie pentru a lumina universul.

Frumusetea nu se masoara prin volum. O singura floare face sa se vada un pom mare; o singura stea da armonie intregului cer intunecat.

Oamenii sunt in asa fel facuti, incat nu numai ca prezinta la fiecare pas diversitati ireductibile, dar si instinctele lor cele mai adanci ii imping, in mod irezistibil, sa-si traiasca viata in chip diferit, adica fiecare in felul sau.