Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Fericirea este vocaţia omului.
© CCC
Cu o rândunică, nu se face primăvară nici măcar pentru o zi; și tot astfel, o zi, sau un scurt răgaz, nu face un om binecuvântat și fericit.
© CCC
La douăzeci de ani era altfel. Îmi amintesc foarte bine: hotărâsem să fiu fericită.
(Vă place Brahms?)
Frumosul este alcatuit dintr-un element etern, invariabil, a carui cantitate este insa foarte greu de determinat si dintr-un element relativ, circumstantial, sau mai bine zis din mai multe elemente: epoca, moda, morala, dragostea.
Sunt fericiri in care nu mai crezi. Ele vin ca o lovitura de trasnet si te mistuie.
De ce nu se gandeste omul, cat traieste, sa se bucure de toata fericirea unei vieti linistite, sa guste toate multumirile care-i ies in cale nechemate, in fiecare clipa, unele mici si nebagate in seama, care alcatuiesc lantul trainic al singurei fericiri adevarate! Numai cand esti insetat, fiecare picatura de apa face mai mult decat un diamant.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.