Te iubesc pentru toate femeile
Pe care nu le-am cunoscut.
Te iubesc pentru tot timpul
Pe care nu l-am trait,
Pentru mirosul largului marii
Si mirosul painii calde,
Pentru zapada care se topeste,
Pentru primele flori,
Pentru animalele inocente
Pe care omul nu le sperie.
Te iubesc pentru a iubi,
Te iubesc pentru toate femeile
Pe care nu le iubesc.
(Te iubesc)
© CCC
Dragostea și mânia sunt două torțe aprinse
ce inflamează sufletul cu o căldură dureroasă;
rămân în inimă și tulbură mintea,
din cauza lor nici Raţiunea nu se află în siguranţă.
© CCC
De glasul tău s-a ridicat cântarea
De mersul tău se leagănă pământul
De ochii tăi se-nseninează marea.
Împătimit e farmecul palorii
Când mă privesc de sub umbroase gene
Cu ochii ei, adânc-adormitorii.
(cca. 1882)
(De glasul tău s-a ridicat cântarea...)
O iubire care nu este eterna nu este nimic.
Există în iubire un nucleu de absolut, asemanator stralucirii diamantului, o parte de inaccesibilitate ce invită la depășirea limitelor viitorului.
© CCC
Secretul fericirii, in dragoste, nu este sa fii orb, ci sa stii sa inchizi ochii atunci cand trebuie.
© CCC
Dragostea, sub toate formele ei, este drumul unic care duce spre puritatea morala.
Când ești iubit, nu te îndoiești de nimic. Când iubești, te îndoiești de orice.
© CCC
Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.
M-a-ntrebat: "Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?"
Am răspuns iubitei: "Azi, prin vânt şi ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.
Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
Eu şi fără tine sunt de viscol plin.
(Poartă-n ochi seninul)
(Traducere George Lesnea)
Mandria nu e un motiv de lauda cand e vorba de dragoste: ea se naste aproape ori de cate ori amorul propriu e mai tare decat dragostea.
Din adâncul inimii iubim numai pe copilul nostru şi opera noastră.
(Așa grăit-a Zarathustra)
Şi ce a mai ramas din stralucirea noastra de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici doua suflete care se cauta etern pentru a se mistui, pentru a arde in neputinta acestei desertaciuni, la fel ca si atunci cand eram o stea.
Cine poate pune frau indragostitilor si sa dea legi?
E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul ei nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască. Printr-un proces treptat şi domol, însăşi ura ajunge să se transforme în iubire dacă schimbarea nu este împiedicată printro nouă şi neîntreruptă stârnire a duşmăniei iniţiale.
(Litera stacojie)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.