Citate de Ilie Hristea

Zambetul este sarutul sufletului. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

In zambet ne intalnim pe deasupra graiurilor, a castelor, a partidelor.

Suntem atât de singuri, Doamne - Eu cu întrebările mele, Tu cu tăcerile Tale! (Fresce interioare)

Nu trebuie sa acorzi incredere unui om care nu zambeste niciodata.

De ce nu putem fi lebede, să cântăm suprem o singură dată? (Fresce interioare)

Mi-am împrăștiat singurătatea pe caldarâmul străzii și nimeni nu înțelege de ce o fac. De ce-aș fi singur? se întreabă toți - ca și cum singurătatea ar fi o stare de lucruri inacceptabilă. Oamenii înțeleg, sigur că înțeleg ce este singurătatea, dar nu sunt în stare s-o înțeleagă decât pe a lor. Fiecare pe-a lui. Nu, oameni buni! A fi singur înseamnă a sta de vorbă cu tine însuți, a plânge cu tine însuți, a râde cu tine însuți, a fi, fericit sau nefericit, cu tine însuți. Ieri a fost o zi, astăzi este o zi, mâine va fi o zi - toate la fel. (Fresce interioare)

Ce folos că ne bucurăm de fiecare clipă a vieții, dacă ne chinuiesc amintirile? (Fresce interioare)

Un zambet este esentialul. Esti platit cu un zambet. Esti insufletit de un zambet. Si calitatea unui zambet te poate face sa mori. Zambetul este cea mai puternica arma in lupta vietii: zambeste celui pe care il iubesti, ca sa-i deschizi sufletul. Zambeste celui pe care nu-l iubesti, ca sa nu simta raceala; zambeste celui care te jigneste, ca sa nu simta ca te doare.

Îmi place să zâmbesc atunci când aud că oamenii mă apreciază. E şi zâmbetul un fel de muzică.

Zambetul e incompatibil cu legea cauzalitatii: atata fascinatie de inutilitate emana el.

Dimineata, culeg primul tau suras ce devine soare. © CCC

Sunt oameni care zambesc nu numai cu coltul gurii, ci cu toata suprafata corpului lor.

Atat timp cat mai putem zambi, cauza nu-i inca pierduta. (Othello)

Zambetul, curcubeul lacrimilor.

Zambetul este semnul cel mai delicat si cel mai sensibil al distinctiei si al calitatii spiritului. (Otravurile mele) © CCC

Un zambet - venea din soare, din vant, fara gand, fara vorbe, fara scop.

Cum de pot purta de atâtea ori zâmbetul pe față, când în mine e atâta pustiu? Oare care-i adevărul? (Fresce interioare)

Doamne, ai deschis atâtea drumuri în noaptea mea, încât nu mai știu pe care s-o apuc. (Fresce interioare)

Pune-ti un zambet pe fata pentru a-i da farmec. © CCC

Mirajul copilăriei - un clișeu vechi, pe care-l derulăm, destul de șters și uzat, dar care ne produce atâta încântare! O, de ce nu mai putem privi lumea cu ochii de atunci? (Fresce interioare)