Oamenii pot sa iubeasca fara egoism, dar nu pot in acelasi fel sa si urasca. Fiecare ura este frica sau invidie. Ura este frica cea mare, pentru ca omul nu uraste decat pe acela de care se teme... In sentimentul urii exista umilinta pentru noi insine, dar in dispret exista mandrie si convingerea ca suntem mai buni si superiori aceluia pe care il dispretuim. Ura nu provine niciodata din deosebire de convingeri, nici din deosebire de principii morale. Adevaratul om superior nu uraste nici chiar pe omul de care se teme.
Dragostea, ura, n-ai decât de ales, totul se află sub acelaşi acoperiş şi poţi, dedublându-ţi existenţa, să dezmierzi cu o mână şi să loveşti cu cealaltă.
(Legăturile primejdioase)
Barbatii stiu sa urasca. Femeile nu stiu decat sa deteste si asta e mult mai rau.
© CCC
Dragostea și mânia sunt două torțe aprinse
ce inflamează sufletul cu o căldură dureroasă;
rămân în inimă și tulbură mintea,
din cauza lor nici Raţiunea nu se află în siguranţă.
© CCC
Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia - si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil...
Cateodata, suntem in stare sa ne razbunam pentru o fapta buna ce ne-a facut-o cineva, cand prin fapta aceea ne-am simtit umiliti.
Ura sau iubirea noastra este efectul binelui sau raului pe care ni-l fac oamenii.
Natura care graveaza in toate sufletele sentimentul unei egalitati originare, a sadit un germene vesnic de ura intre cei mari si cei mici.
Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. Daca ura celorlalti - covarsitoare uneori -, invidia lor, marsavia lor sunt neputincioase este pentru ca exista cativa oameni pe care ii iubim pana la capat.
Sunt oameni care nu pot iubi pe unii fara sa urasca pe altii.
Cand te-ai deprins in viata cu un obicei... iti pare cu neputinta sa renunti la el, fara sa sfarami in acelasi timp toate celelalte resorturi ale vietii.
Dumnezeu, marginind puterile omului, i-a dat in schimb dorinte nemarginite.
Intr-o zi cand lumea noastra va mai fi trait o mie de ani, cand oamenii vor deveni stapani ai tuturor fortelor distructive ale naturii ca sa le faca sa slujeasca bunului trai al omenirii, intr-o zi cand omul va cunoaste tainele mortii, moartea va deveni la fel de blanda, la fel de voluptoasa ca si somnul gustat in bratele iubitei.
Cand primejdia e mare, inimile devotate se cauta.
Razbunarea...e ceva prea prostesc si neinsemnat ca omul sa-si lase constiinta ocupata si corupta de ea.
In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.
Virtutile exagerate devin aproape vicii. Sentimentele cele mai vrednice, daca le exagerezi, ajung sa fie blamate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.