Citate de Alexandre Dumas-tatal

Uneori ai suferit destul de mult ca sa ai dreptul sa nu spui niciodata: sunt prea fericit.

Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.

Dragostea și mânia sunt două torțe aprinse ce inflamează sufletul cu o căldură dureroasă; rămân în inimă și tulbură mintea, din cauza lor nici Raţiunea nu se află în siguranţă. © CCC

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

Ura, cateodata, nu e decat iubire stangace, in nestire; in orice caz, e mai buna ucenicie decat nepasarea.

Sa te feresti de cel care nu se manie niciodata; pentru ca numai acela care-si pierde controlul uneori, este sincer.

Pentru orice rau exista doua leacuri: timpul si tacerea.

E dificil sa urasti fara a cadea in ridicol sau trivial. Abtine-te, deci.

Exista doua feluri de a-ti dovedi dragostea pentru o femeie; casatorindu-te cu ea daca este libera si respectand-o daca nu este.

Daca ajungem sa uram fiinta iubita, astfel incat iubirea sa fie complet distrusa, vom simti pentru ea, din motive egale, o ura mai mare decat daca nu am fi iubit-o vreodata, si cu atat mai mare cu cat iubirea noastra a fost mai mare. (Etica) © CCC

Devotamentul. Asa e numita in cuvinte omenesti ambitia care spera.

Ura, la cel slab, este fiica fricii. (Arcașul verde) © CCC

Urati-ma, dar nu ma suspectati!

Stim sa uram, dar nu stim sa iubim. © CCC

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Când mânia îți umple sufletul, nu-ți lăsa limba să vorbească în van. © CCC

Ura naste vesnic ura…pe ura nu poti cladi, precum nu poti pe mlastina.

Bucuria e ciudata uneori: te inabusa, ca durerea.

E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul ei nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască. Prin­tr­-un proces treptat şi domol, însăşi ura ajunge să se transforme în iubire dacă schimbarea nu este împiedicată printr­o nouă şi neîntreruptă stârnire a duşmăniei iniţiale. (Litera stacojie)