Un ţânţar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. Uite-aşa. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandreţe şi, în cele din urmă, un an de plictis. În primul an spui: „Dacă mă părăseşti, mă omor". În al doilea an spui: „Dacă mă părăseşti, o să sufăr, dar o să-mi treacă". În al treilea an spui: „Dacă mă părăseşti, desfac o sticlă de şampanie".
(Dragostea durează trei ani)
Aceia care cred că vorbele de spirit sunt bune numai pentru distracţie se înșală, ele servesc şi drept lecţie.
Tandretea isi are izvorul in inima, sensibilitatea tine de simturi si imaginatie.
Masura, rezerva, proportia, alcatuiesc legea suprema a bunului-simt.
Cuvintele pe care le rostim nu sunt cuvintele pe care le scriem. O altă sintaxă, o altă lume.
(Mici tratate)
© CCC
Există un anumit fel de iubire a cărei intensitate împiedică gelozia.
Dupa filosofie, trebuie sa urmeze actiunea. Forta vie desavarseste ceea ce a schitat ideea.
Dintre toate odraslele pământului şi ale cerului, iubirea este cea mai preţioasă.
(Versuri în limba greacă originală, Garden City, New York, editura Anchor books, 1965)
© CCC
Dragostea - iluzia este sa o intalnesti, cand de fapt ea se invata.
Cel ce deschide o școală închide o temniță.
(Pietre)
Nu incape amor propriu fata de acei pe care ii iubim si care ne iubesc.
Fulgerul dragostei lasă hainele neatinse şi inima făcută scrum.
Proverb spaniol
© CCC
Sunt atat de norocos doar pentru ca tu ma iubesti.
© CCC
Daca as fi avut o floare pentru fiecare moment in care m-am gandit la tine, as putea sa ma plimb prin propria mea gradina pentru totdeauna.
A fost un trubadur odinioară
Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar
Închisă-n turnul ei de fildeș rar,
Frumoasa lui zăcea ca o comoară.
Atunci și-a-ntrupat într-o vioară
Întregul sufletului său amar
Și l-a trimis iubitei sale-n dar,
Lăsându-se de dragul ei să moară.
Te-ascult cântând un tainic menuet…
Și-mi pare că fantasticul poet
Și-a-ncredințat vioarei tale rana;
Te-ascult cântând cu gândul în trecut
Și-mi pare că suspină castelana
De dorul trubadurului pierdut.
(Unei violoniste)
Iubirea are harul unei certitudini.
(Visul lui Bruno)
© CCC
Ridică-ncet lăsatele perdele
Cu mâna ta ușor înfiorată
Și din misterul umbrei încadrată,
Răsari în spumă albă de dantele.
E-un cer albastru ca de peruzele
Și-n noaptea de luceferi presurată,
Mireasma fânului cosit îmbată
Ca un narcotic visurile mele.
De-ai ști ce tristă-i fără tine Luna,
Tu ai veni la geam întotdeauna
Să-ți scalde păru-n blondele ei raze…
Și-n ochii tăi, haotica pribeagă,
Cu străluciri de tainice topaze,
Ar îngropa comoara ei întreagă…
(Sonata lunii)