Citate de Alexandr S. Puskin

Soarta omeneasca: cel mai fericit este cel ce se teme cel mai putin de ea.

Inimile de piatra se incalzesc, daca le loveste des, foarte des, ciocanul sortii.

Schimbarea sortii s-o primesti senin...

De treci acum prin ceasuri de furtuna,

nu-nseamna ca asa va fi si maine…

Fii inimos in fata sortii rele,

arata o tarie de granit.

Cand vant prea bun se-abate spre vintrele,

sa ti le strangi la fel de cumpanit.

Ce este soarta omeneasca daca nu o viata de efort pentru a uni pe Om cu Universul?

Adesea cei buni sunt nefericiti si cei rai, fericiti; in virtutea acestei argumentari, deducem ca nu exista providenta.

Cu cat ne dam seama mai repede ca destinul e in mainile noastre si nu in stele, cu atat mai bine.

Sunt unii oameni carora in viata li se intampla intotdeauna ceea ce merita.

Nimeni nu se poate impaca cu conditia sortii sale; caci in toate exista ceva necunoscut de cel fara de experienta, dar de care cel cu experienta se ingrijeste.

Fiecare este făuritorul propriului destin. (Satire) © CCC

Au existat zboruri de pasari, curenti de aer si migrene care au decis soarta lumii. © CCC

Intelepciunea destinului este de fapt propria noastra intelepciune. Pentru ca noi o intovarasim cu o neincetata constiinta de ceea ce in adancul sufletului nostru am consimtit sa facem. Orice tentatii ne-ar incerca, nu ne inselam niciodata. Actionam intotdeauna in sensul desti­nului. Cele doua lucruri sunt unul singur.

In viata sta destinul tau.

O floare veştedă zăresc Ce-a fost uitată între pagini, Şi-un vis ciudat, nepământesc Trezeşte-n pieptul meu imagini. Pe unde a-nflorit, şi când? De care Mai avut-a parte? Şi cine-a rupt-o, cu ce gând? Şi pentru ce a pus-o-n carte? Să amintească un bun-rămas? Vreo întâlnire sub murmure? Sau vreo plimbare-n molcom ceas Pe câmp ori poate prin pădure? Mai sunt pe lume el şi ea? În ce ungher se află oare? Sau poate-s veştejiţi aşa, Precum aici această floare? (Floarea)

E bine-n fata sortii sa ma tin darz.

Luna se strecoară-alene Printre ceţi, cernînd scântei, Şi pe Tristele poeme, Varsă trist lumina ei. Pe întinsul drum iernatic, Troica lunecă în zbor, Clopoţelul singuratic Clinchetă chinuitor. Surugiul pune-n cîntec Ceva scump, natal şi sfânt: Cînd al doilea descîntec, Cînd al inimii avînt... Nici lumini nu sînt, nici sate, Frig, pustiu, zăpezi... Şi doar Stîlpii verstelor vîrstate, Dinaintea mea răsar... Mi-i urît... Dar mîine, Nina Va zîmbi în faţa mea, Focu-şi va juca lumina, Ochi în ochi voi sta cu ea. Minutarul, făr-odihnă, Drumul său şi-l va urma, Pe noi singuri stînd în tihnă Miezul nopţii ne-o lăsa. Surugiul, cum i-e felul, Moţăie. Sînt trist, mi-e dor... Luna-n ceaţă; clopoţelul Clinchetă chinuitor... (Drum de iarnă) (traducere de George Lesnea)

Cînd zarva zilei se preface-n şoapte, Şi-n pieţele, de linişte-acum pline, Şi-aşterne umbra străvezia noapte, Iar somnul cu răsplata trudei vine,   Atunci începe truda mea şi chinul, Şi ceasurile picură-n tăcere: În nemişcarea nopţii simt veninul Mustrărilor arzînd pîn’ la durere.   În cugetul meu trist, noian de vise, Sfîşietoare gînduri s-au ivit. Iar amintirea iese din abise Rostogolindu-şi ghemul nesfîrşit.   Şi recitindu-mi viaţa mea în silă Blestem şi mă cutremur, plîng amar, Dar rîndurile triste de pe filă Răsar prin pînza lacrimilor iar. (Amintire, 1828)

Eu te-am iubit şi poate că iubirea În suflet, nu s-a stins încă de tot; Dar nici nelinişte şi nici tristeţe Ea nu îţi va mai da, aşa socot. Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde, De gelozie, de sfială chinuit. Dea Domnul să mai fii cândva iubită Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit. (Eu te-am iubit) Traducere de Maria Banuş

Poete, să nu cauţi la dragostea mulţimii, Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut, Vei auzi judeţul și râsetul prostimii, Dar să ramâi ca stânca posomorât, tăcut. Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drum Te du, unde te cheamă al minţii tale zbor, Desăvârseste-ţi roada gândurilor de dor Și n-aștepta răsplata a trudei nicidecum. Ea este-n tine. Tu-ţi esti înaltul tău judeţ Ce aspru-ţi hotărăște al muncii tale preţ. Esti mulţumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar Și clatine-ţi temeiul sfințitului altar Și pângărească-ţi vatra înaltei tale munci. (Poetului)

Adversa fortuna magnos viros probat. O soarta potrivnica pune la incercare pe barbatii de seama.