Am trăit și eu în Arcadia.
Et in Arcadia ego.
Arata nestatornicia fericirii.
Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.
De bun augur (sub bune auspicii).
Bonis avibus.
Fericiti sunt aceia care pun toate pe seama intamplarii.
Sunt qui in Fortunae jam casibus omnia ponant.
(Juvenalis, Satirae)
Cand apare orgoliul, dispare fericirea.
Superbia oriente, occidit felicitas.
Este fericit nu acela care pare altora astfel, ci acela care se considera el insusi fericit.
Felix est non qui esse aliis videtur, sed qui sibi.
(Syrus, Sententiae)
Eu numar doar clipele fericite.
Horas non numero nisi serenas.
Intelepciunea insasi ne arata ca nu toti cei buni sunt si fericiti.
Prudentia ipsa hoc videt, non omnes bonos esse etiam beatos.
(Cicero, Tusculanae Disputationes)
Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint.
Non cuivis homini contingit adire Corinthum.*
* Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.
Sa nu crezi ca exista om fericit in afara de cel intelept si bun.
Neve putes alium sapiente bonoque beatum.
(Horatius, Epistulae)
Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia.
Nunquam erit felix quem torquebit felicior.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.