Citate de Eugene O'Neill

E penibil - cand nu esti un mare intelept - sa vezi ca viata continua si dupa tine si sa te simti tarat la fund de vesnica scurgere a lucrurilor. Greu ne resemnam sa nu fim sfarsitul definitiv al lucrurilor si ratiunea suprema a universului.

O viata frumoasa e un gand al tineretii infaptuit la maturitate.

Ce este viata?...O succesiune infinita de forme… un conglomerat de aspiratii care se prabusesc intr-un anta­gonism universal si etern.

Viata unui om este ceea ce gandurile lui o fac sa fie.

Dacă traiesti suficient de mult, iti dai seama ca fiecare victorie se transforma, intr-o zi, intr-o infrangere. (Toti oamenii sunt muritori) © CCC

O singură şi aceeaşi reflexie dezgustă şi mângâie în mod alternativ orice inimă delicată de lucrurile din această lume: faptul că nu trăim mult.

Cea mai mare aventură pe care o poţi avea vreodată este aceea de a trăi viaţa din visurile tale. The biggest adventure you can ever take is to live the life of your dreams. © CCC

Sa nu crezi ca esti fara entuziasm si nu muncesti, fiindca ai descoperit ca viata n-are nici un rost: mai curand invers: ai ajuns la sarmana intelepciune ca viata n-are nici un inteles, fiindca esti slab si fara avant.

Sa scriu si sa cant, asta e viata mea. Daca m-as opri, ar insemna sa mor! © CCC

Viata intelectuala este fata de realitate ceea ce este geometria fata de arhitectura.

Numai orbit de patimile ei poti vedea ce-i viata...

Viata este acea miscare misterioasa care, pe caile ocolite ale tot ceea ce se intampla, ma transforma neincetat in mine insumi.

Nu putem scoate nici o pagină din viaţa noastră, dar putem pune pe foc toată cartea.

…Brevis hic est fructus homullis; Iam fuerit, neque post umquam revocare licebit.   Bietul de om, scurt este fructul de viaţa-i e dată; Iată, a trecut, n-o poate chema înapoi niciodată. (Lucretius)

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veştejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tânăr niciodată. N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum, Inimă răcită prea devreme. S-o pornesc din nou desculţ la drum Stamba luncii n-o să mă mai cheme. Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar, Pui pe buze flacăra pornirii. O, pierdutul prospeţimei har Cu vioiul clocot al simţirii! În dorinţi încep zgârcit să fiu, Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă? Parcă pe un cal trandafiriu Vesel galopai de dimineaţă. Toţi suntem vremelnici pentru veci Rar ning fagii frunzele deşarte… Binecuvântat să fie deci Că trăiesc şi că mă duc spre moarte. (Nu regret, nu mă jelesc, nu strig) (Traducere George Lesnea)

Atunci când există ceva mai presus de viață, viața devine frumoasă. © CCC

Tinem la viata ca la o femeie iubita: pe zi ce trece, ii descoperim tot mai multe scaderi si totusi nu ne putem desparti de ea…

Întrebările lui Mahatma Gandhi și răspunsurile sale: Care este cea mai frumoasă zi? – Astăzi Cel mai ușor lucru? – Să te înșeli Cel mai mare obstacol? – Teama Cea mai mare greșeală? – Renunțarea Rădăcina tuturor relelor? – Egoismul Cea mai frumoasă distracție? – Munca Cea mai rea înfrângere? – Descurajarea Cei mai buni profesori? – Copiii Ce stă la baza tuturor lucrurilor? – Comunicarea Ce te face fericit? – Să fii util altora Cel mai mare mister? – Moartea Cel mai rău defect? – Schimbările de dispoziție Cea mai periculoasă persoană? – Mincinosul Sentimentul cel mai nefast? – Invidia Cel mai frumos cadou? – Iertarea Ce este esențial? – O casă Cea mai rapidă cale? – Linia dreaptă Cel mai puternic sentiment? – Pacea interioară Protecția cea mai bună? – Optimismul Cea mai mare satisfacție? – Creația Cea mai puternică forță? – Credința Cele mai necesare persoane? – Părinții Cel mai frumos lucru din viață? – Iubirea Cel mai bun refugiu? - Dumnezeu © CCC

Nu se poate sa traiesti mereu pe culmile muntilor… Viata este intocmai ca un drum pe care-l faci pe jos, la mari departari; in lungul campiilor intinse drumul este usor si banal; dar cand incepi sa urci coastele muntilor, devine mai greu, si dupa ce ai ajuns la culme, in fata ochilor ti se asterne o priveliste mareata - te simti exaltat si ochii ti se umplu de lacrimi -, iti vine sa canti si ai vrea sa ai aripi! Dar nu poti intarzia pe culme, caci trebuie sa-ti continui drumul si incepi sa cobori pe cealalta parte, dar esti atat de adanc preocupat de primejdia prapastiei de la picioarele tale, incat uiti cu totul de multumirea ce ai avut-o in timpul cat te-ai oprit pe culmi.

E timpul sa traiesti viata pe care ti-ai imaginat-o.