În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
Soția mea nu e o femeie, ci o floare; nu o deții, ci o respiri!
(Povestea Sibyllei)
© CCC
In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.
Nu-ti poti pastra credinta, dragostea, toata fiinta ta intima, fara speranta.
Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.
Bunătatea este cochetăria părului alb.
(Răscumpărare)
© CCC
Speranţa este hrana oamenilor fără minte.
(Fragmente)
© CCC
Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.
Sa nu-i iei omului speranta! Sa nu-i zdruncini increderea in oameni.
La urma urmei, mâine este o nouă zi.
La urma urmelor, e şi mâine o zi.
After all, tomorrow is another day.
(Pe aripile vântului)
Cand sperantele noastre de-abia inmugurite sunt nimicite de un vant hain, fara putinta de a invia, suntem parca mai porniti sa ne inchipuim cat de frumoase flori ar fi putut da ele daca ar fi fost lasate sa infloreasca.
Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.
…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.