Citate de Octave Feuillet

Speranta este cel mai folositor sau cel mai primejdios dintre bunurile noastre.

Speranta are ochii stralucitori. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Nu-ti poti pastra credinta, dragostea, toata fiinta ta intima, fara speranta.

În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa. (Trestia revoltată)

Dispretuiesc pe aceia care nu nadajduiesc si nu cred in nimic.

Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.

Adeseori luăm speranța drept certitudine, pentru a-i purta noroc. © CCC

Cred ca e o eroare sa cauti mereu speranta in afara ta.

Unde-i viata e si speranta.

În noaptea întunecată, Mai devreme sau mai târziu, Va străluci o speranță Și va încolți biruința ta. (Contra vânturilor și mareelor) © CCC

Nadejdea si teama sunt nedespartite; nu exista teama fara nadejde si nadejde fara teama…nu suntem niciodata atat de nefericiti pe cat credem, nici atat de fericiti pe cat sperasem...Speranta, mincinoasa cum este, are cel putin avantajul de a ne duce la capatul vietii pe un drum placut.

“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.

Teama insoteste speranta.

Fara speranta e imposibil sa gasesti ceva de nesperat.

Atata vreme cat exista viata, exista si speranta.

Fericit omul care știe să spună: nu! Doar el e cu adevărat stăpân pe timpul său, pe averea sa și pe onoarea sa. Trebuie să știi să spui: nu! chiar și unui om sărac, chiar și unei femei, chiar și unui bătrân bun, cu riscul de a renunța la caritate, demnitate și independență pentru a te aventura. © CCC

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.

Omul superior rămâne credincios speranței. A nu persevera este fapta unui laș. (Herakles, 421-416)

Dupa furtunile sufletului, ca si dupa ale naturii, invie flori ce le credeam uscate.

Sa nu-i iei omului speranta! Sa nu-i zdruncini increderea in oameni.