Uită-te deci că-n toate-astea, bogat putând să fii pe drept,
Nu ştiu cum se face că de demagogi eşti tras în piept.
Tu, stăpân pe mulţime de cetăţi – de la Pont şi până-n Lydía,
N-ai parte decât de puţinul ce acasă duci – simbria.
Dar şi pe-asta ţi-o dau cu picătura, încet, ca pe ulei,
Doar ca viu să fii. Căci te vor sărac. De ce? Îţi zic de vrei:
Vor să-ţi cunoşti dresorul: numai de te-asmut o dată,
Ca pe duşman să-l încolţeşti, tu-i vei şi sări la beregată!
(Viespile)
Și astăzi, în democraţiile noastre foarte perfecţionate ne confruntăm cu ignoranţa „maselor“, speculată, ba chiar aţâţată abil de câţiva demagogi (numiți azi populişti) însetaţi de putere.
De aceea, versurile din Viespile, piesă care tratează conflictul dintre generaţii, în care un personaj încearcă să-i deschidă ochii tatălui său, „om din popor“, sunt încă de o neașteptată actualitate, prin adevărul atemporal pe care îl exprimă în privința oamenilor din popor și a regimurilor care se perindă vremelnic la putere.
Cel căruia îi place să învețe este foarte aproape de cunoaștere.
© CCC
Orice om pe care il intalnesc imi este superior intr-un fel oarecare. De aceea, invat pe langa el.
E ruşinos pentru om să umble ca vulpea cu vicleşuguri; nu trebuie să te dai după cum bate vântul.
Cei care stiu nu vorbesc, cei care vorbesc nu stiu. Inteleptul ii invata pe altii prin faptele sale, nu prin cuvintele sale.
© CCC
Nu există nicio modalitate de a lustrui ariciul.
(Pacea)
© CCC
Invatat este acela care stie sa recunoasca ceea ce nu stie si care nu vorbeste decat despre ceea ce stie.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.