Citate despre Iubire

Iubirea este creatorul banuielilor.

Iubirea este o stare în care omul vede lucrurile exact așa cum nu sunt.

Doar prin iubire te agati de realitate, intri in eul tau, redevii vointa, forta, individualitate. Iubirea ar putea face din mine totul, chiar si un geniu. Prin mine insumi si pentru mine, prefer sa nu fiu nimic. Caci neantul singur poate ascunde infinitul.

Orice femeie care consimte să vorbească de dragoste sfârşeşte prin a se îndrăgosti. (Legăturile primejdioase )

Dragostea nu este doar un sentiment, ea este, de asemenea, o arta. (Cautarea absolutului) © CCC

Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea. (Izvorul Nopții)

Indragostitii sunt utopistii cei mai mari...In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste, si se spune si ceea ce noi singuri nu credem.

M-ai intrebat candva de sfarsitul lumii si nu stiam ce sa-ti spun. Şi ai plecat inghesuita de sentimente la coltul unei intamplari inevitabile. Ştiam ca nu are nici un rost sa privesti lacrimile cerului pe fetele noastre, si nici fulgerele ce ne brazdau sperantele sau tunetele inimilor care incercau sa sfarme Clipa. Te-ai speriat de furtuna aceea sentimentala si ai tresarit incercand sa te reintorci calcand pe aceleasi flacari arzatoare din privirile iubirii noastre de altadata, nestiind ca acum te vor arde, fiindca era cu adevarat sfarsitul lumii...

Spune-mi ceva, după vorbele-acele Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele, Dulce-nfioară inima mea. Spune-mi ceva…   Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu știe, Straniu, vorbele tale leagănă-adie. Ca și o floare, vorbele tale m-ar mângâia. Spune-mi ceva… (Spune-mi ceva)

O mare aversiune in prezent este adesea singurul semn al unei mari iubiri din trecut. © CCC

Exista trei dimensiuni ale iubirii: profunzimea, durata si increderea. © CCC

Poate n-am imbatrani niciodata daca n-am avea un dar blestemat, mostenit din batrani: inima. In ea isi trimite viata sagetile, acolo tintesc toate loviturile. Drumul la inima insa duce prin carne… prin bietul trup...  cum nu s-ar frange, cum nu s-ar slabi, cum n-am imbatrani?

Nu-i nimic mai greu de suportat ca o fericire nemarturisita.

Dragostea este povestea vieţii femeilor şi doar un capitol în cea a bărbaţilor.

A fost un trubadur odinioară Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar Închisă-n turnul ei de fildeș rar, Frumoasa lui zăcea ca o comoară.   Atunci și-a-ntrupat într-o vioară Întregul sufletului său amar Și l-a trimis iubitei sale-n dar, Lăsându-se de dragul ei să moară.   Te-ascult cântând un tainic menuet… Și-mi pare că fantasticul poet Și-a-ncredințat vioarei tale rana;   Te-ascult cântând cu gândul în trecut Și-mi pare că suspină castelana De dorul trubadurului pierdut. (Unei violoniste)

In care anume clipa m-am indragostit de el nu voi sti niciodata. Dragostea mea pentru el s-a nascut, poate, din nevoia mea de a iubi.

Iubirea prin iubire-ncepe, si de la prietenia cea mai puternica n-ai putea trece decat la o iubire firava. (Caracterele - Despre inima)  

Cel ce este indragostit nebuneste devine, in mod inevitabil, orb la defectele fiintei iubite, deși, in general, ii revine vederea la opt zile dupa nunta. © CCC

O, mai cu seamă seara te iubesc, femeie, ce-ai rămas, în ani, departe. Citesc şi mă citeşti, şi te citesc, şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte. (De dragoste)

Lumea este însetată de iubire: tu vei veni să potolești acestă sete. © CCC