Citate de Alexandr S. Puskin

In caracterul omenesc, energia este, la drept vorbind, pivotul puternic, omul insusi. Singura ea da impuls faptelor lui si suflet nazuintelor. Ea da un punct de sprijin oricarei sperante legitime si speranta, la randul ei, da vietii adevarata mireasma.

In viata fiecarui om exista un moment in care poate alege intre doua tendinte diametral opuse ale naturii sa­le…Sa nu crezi niciodata cand ti se spune ca in anumite imprejurari un om n-ar fi putut altfel de cum a actionat, sa nu crezi fiindca nu-i adevarat. Intrebarea este numai cat de departe trebuie sa mergi inapoi pentru a gasi punctul unde liberul sau arbitru era inca in­tact.

A voi, inseamna a putea.

Vointa include in sine intregul suflet: a voi inseamna a uri, a iubi, a regreta, a te bucura, a trai, intr-un cuvant, vointa este taria morala a fiecarei fiinte, nazuinta de nimic incatusata de a fauri sau distruge un lucru, puterea creatoare care din nimic face minuni.

Totul in viata noastra depinde de noi insine; asa de mare e puterea vointei noastre, incat tot ceea ce vrem cu putere si seriozitate sa devenim - devenim. Daca cine­va are o idee perfect clara de ceea ce vrea sa faca, va si putea sa aleaga mijloacele potrivite pentru infaptuirea ei.

Poete, să nu cauţi la dragostea mulţimii, Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut, Vei auzi judeţul și râsetul prostimii, Dar să ramâi ca stânca posomorât, tăcut. Ești crai: trăiește singur. Pe slobodul tău drum Te du, unde te cheamă al minţii tale zbor, Desăvârseste-ţi roada gândurilor de dor Și n-aștepta răsplata a trudei nicidecum. Ea este-n tine. Tu-ţi esti înaltul tău judeţ Ce aspru-ţi hotărăște al muncii tale preţ. Esti mulţumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar Și clatine-ţi temeiul sfințitului altar Și pângărească-ţi vatra înaltei tale munci. (Poetului)

Imi e destul sa stiu ca pot.

Vointa omului este capabila sa domine nu numai destinul unei singure persoane, ci si destinele multora. Acea facultate intelectuala care, fie ca te determina sa efectuezi un anumit lucru, fie ca-ti interzice sa-l efectuezi, acea facultate pe care o avem de a hotari, de a alege unul dintre doua drumuri de urmat, poate afecta nu numai propriile noastre vieti, ci si vietile multor altor oameni.

Cînd zarva zilei se preface-n şoapte, Şi-n pieţele, de linişte-acum pline, Şi-aşterne umbra străvezia noapte, Iar somnul cu răsplata trudei vine,   Atunci începe truda mea şi chinul, Şi ceasurile picură-n tăcere: În nemişcarea nopţii simt veninul Mustrărilor arzînd pîn’ la durere.   În cugetul meu trist, noian de vise, Sfîşietoare gînduri s-au ivit. Iar amintirea iese din abise Rostogolindu-şi ghemul nesfîrşit.   Şi recitindu-mi viaţa mea în silă Blestem şi mă cutremur, plîng amar, Dar rîndurile triste de pe filă Răsar prin pînza lacrimilor iar. (Amintire, 1828)

Cultiva-ti vointa. Daca esti in stare sa urci, nimic nu-ti va fi cu neputinta.

Vointa: O carte frumoasa de avut in jocul tau, un atu. (Sylvie Vartan de la A la Z: V de la Vointa) © CCC

A-ti impune vointa altora inseamna forta. A ti-o impune tie insuti inseamna forta superioara. (Cugetări) © CCC

Vointa are cauzele ei; cand omul merge, inseamna ca il impinge ceva; un resort oarecare a miscat ,,automatul spiritual”, care a pus in miscare restul.

A-și impune voința altora înseamnă forță. A și-o impune sie însuși înseamnă forță superioară. (Cugetări)

O albăstriță-n lan crescu de zor În primăvară. Vara a-nflorit. Sub ploaia toamnei floarea i-a pălit. Aceasta-i soarta celui muritor. (Aceeași soartă) Traducere de Virgil Teodorescu

In fata unui om care nu sovaie cand isi urmareste telul, soarta se preda.

Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.

Nimic nu e cu neputinta: sunt cai care duc la toate lucrurile. Daca am avea destula vointa, am avea intotdeauna si destule mijloace.

Nu exista imposibil pentru un om cu vointa.

O floare veştedă zăresc Ce-a fost uitată între pagini, Şi-un vis ciudat, nepământesc Trezeşte-n pieptul meu imagini. Pe unde a-nflorit, şi când? De care Mai avut-a parte? Şi cine-a rupt-o, cu ce gând? Şi pentru ce a pus-o-n carte? Să amintească un bun-rămas? Vreo întâlnire sub murmure? Sau vreo plimbare-n molcom ceas Pe câmp ori poate prin pădure? Mai sunt pe lume el şi ea? În ce ungher se află oare? Sau poate-s veştejiţi aşa, Precum aici această floare? (Floarea)