Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează cu-n ochi prietenesc.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Oracolul chemat, pe veci porni să tacă;
Doar unul poate-n lume misterul să-l desfacă:
– E cel ce duh suflat-a copiilor de lut.
(Hristos pe Muntele Măslinilor)
(Traducere de Leonid Dimov)
Ca şi Virginia, Irlanda de azi, cu mireasma de secol XVIII ce pluteşte încă peste casele ei de ţară, castele, ferme uriaşe ori conace «georgiene», ospitalitatea generoasă a locuitorilor ei, un anume dispreț pentru ordine şi o privire prea pedantă a clipei şi a exigențelor ei, îmi aminteşte de Moldova copilăriei mele unde, ca şi aici, timpul nu conta, unde vecinii de moşie se vizitau ca să pălăvrăgească, să bârfească ore şi zile în şir.
(Curcubeie, vol. II)
Între casa noastră şi Dublin e un mic sat numit Shapelizod; întrebând despre etimologia acestui cuvânt pitoresc, mi s-a raspuns că în acest loc, în «Capela Yseult-ei» a fost înmormântată frumoasa prințesă, fiica lui Angus, regele Irlandei, soția regelui Marc din Cornwall, amanta lui Tristan de Leonnois.
(Curcubeie, vol. II)
Între ceea ce văd și ceea ce spun,
Între ceea ce spun și ceea ce nu spun,
Între ceea ce nu spun și ceea ce visez,
Între ceea ce visez și ceea ce uit,
Poezia.
Fericit cel care, ca Ulise, a făcut o frumoasă călătorie.
(vol. Regretele)
© CCC
Mai mult îmi place Loara mea galică decât Tibrul latin,
Mai mult, micuțul meu Liré decât Dealul Palatin
Și mai mult, blândețea angevină decât aerul marin.
(Fericit cel care, ca Ulise, a făcut o frumoasă călătorie, vol. Regretele)
© CCC