Lumea este stridia mea
Pe care eu cu sabia o voi deschide.
(Nevestele vesele din Windsor)
...world’s mine oyster
Which I with sword will open.
Când oamenii spun asta, de obicei presupun că înseamnă că lumea este la picioarele lor și că sunt într-o poziție în care totul va funcționa în favoarea lor. Alții spun că ei sunt „perla” și sunt cultivați pentru măreția lor. Această interpretare poate fi valabilă pentru primul vers, atunci când este scos din context.
Cu toate acestea, atunci când aceste rânduri au fost rostite în piesa de teatru „Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare, intenția era destul de diferită.
Astfel, într-o conversație între două personaje mai puțin reputate, are loc această conversație:
Falstaff: Nu-ți voi împrumuta nici un ban.
Pistol: De ce, atunci lumea este stridia mea pe care eu cu sabia o voi deschide.
Falstaff: Nici un ban.
Cu alte cuvinte, dacă Falstaff nu îi va da bani, Pistol se va duce și îi va lua cu forța de la alți oameni. Este vorba despre a lua ceea ce nu are dreptul și are conotații destul de violente.
O stridie nu se deschide de bunăvoie – trebuie forțată. O stridie nu renunță de bunăvoie la perla sa, care poate dura ani să se dezvolte, iar stridia este adesea deteriorată sau ucisă în procesul de extragere a perlei. Aceasta este o imagine a violenței și nu una a circumstanțelor fericite sau norocoase.
© CCC
Lumea din preajma, lumea in totalitatea ei, e ca o veste cu totul improbabila, care totusi se confirma.
Este cert astăzi că democraţia, sub actuala ei formă, este falimentară... Lumea nu va putea progresa decât printr-o ameliorare a calităţii materialului uman.
Cand ai douazeci de ani, crezi ca ai rezolvat enigma lumii; la treizeci de ani, incepi sa reflectezi asupra ei si, la patruzeci, descoperi ca ea e de nerezolvat.
Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează.
Reînvia treptat această lume de dragul unei femei, căreia nu îndrăznea încă să-i facă loc acolo, până ce nu avea să fie gata cu totul. Dar chipul ei, prezența ei, umbra amintirii ei cereau ca, în sfârșit, să o reînvie și pe ea – și înadins îi îndepărta chipul, fiindcă dorea să se apropie de el treptat, pas cu pas, exact ca atunci, cu nouă ani în urmă...
(Mașenka)
Trăim într-o lume pe care noi înşine o creăm.
© CCC
Veți un nume pentru această lume? O soluție pentru toate enigmele sale?... Această lume este voința de putere și nimic altceva.
(Voința de putere, 1896-1911)
Imaginează-ţi ce plictisitoare ar fi viaţa dacă toţi am fi la fel. Ideea mea despre o lume perfectă este aceea în care apreciem diferenţele dintre noi: scund, înalt; democrat, republican; albi sau negri – o lume în care toţi suntem egali, dar cu siguranţă nu suntem la fel.
Nu trebuie sa iesi din camera. Ramai asezat la birou si asculta. Nici macar nu asculta, doar asteapta. Nici macar nu astepta, stai linistit si singur. Lumea ti se va oferi de buna voie, sa o descoperi in adevarata lumina, nu are incotro. Se va rostogoli nestavilita la picioarele tale.
Așa-i făcută lumea, adesea, cei buni plătesc pentru cei răi.
Proverb francez
© CCC
Lumea a fost stridia mea, dar nu am folosit furculița potrivită.
Aceasta nu este o lume parfumată.
© CCC