Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Activitatea este in adevar manifestarea cea mai caracteristica a vietii si morala aceasta se poate dezvolta consecvent intr-una a faptei si a vredniciei.
Activitatea este singura cale spre cunoastere.
Numai datorita unei neintelegeri universale toata lumea este de acord. Pentru ca daca, din nenorocire, oamenii s-ar intelege intre ei, n-ar fi niciodata de acord.
Amestecul dintre grotesc si tragic este agreabil pentru spirit, asa cum sunt disonantele pentru urechile blazate.
Cel mai urat dintre sentimentele omenesti este invidia.
Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde tăceri și a celei mai mari singurătăți găsește activitatea cea mai intensă, tot el reușind ca în mijlocul activității celei mai intense să găsească liniștea și singurătatea deșertului.
Putini oameni isi dau seama cat farmec si cata vraja adauga bunatatea fortei.
Fara activitate nu exista placere, iar placerea duce la desavarsire orice activitate.
De multe ori, este mai bine să fii foarte activ decât să gândești prea intens.
(Doamna Parkington)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.