Citate de Charles Baudelaire

Cine refuza placerile pure ale activitatii cinstite nu mai poate simti decat placerile teribile ale viciului.

Dragostea vrea sa iasa din sine si sa se confunde cu victima sa, asemenea invingatorului cu invinsul, dar pastrandu-si totusi privilegiile de cuceritor.

Marturia este precum o sageata trasa dintr-un arc; forta ei depinde de puterea mainii care o actioneaza. Dar argumentul este precum o sageata dintr-o arbaleta, care are aceeasi forta daca este actionata de un copil sau un om mare.

Ceea ce gura se deprinde sa spuna, inima se obisnuieste sa creada.

Inainte de orice, sa fii un om mare si un sfant pentru tine insuti, iata unicul lucru important.

Nu dispretuiti sensibilitatea nimanui; sensibilitatea fiecaruia e propriul sau geniu. (Rachete)

Cel mai urat dintre sentimentele omenesti este invidia.

Ceea ce nu e putin imperfect are aerul banal, de unde reiese ca neregularitatea, adica neprevazulul, surpriza, uimirea sunt o parte esentiala si caracteristica a frumusetii.

Munca, forta progresiva si acumulatoare, poarta dobanzi ca si capitalul, si in insusirile ei si in rezultatele ei.

Nu există plăcere mai dulce decât să surprinzi reacția unui om căruia i-ai oferit mai mult decât se aștepta. (Spleen-ul Parisului) © CCC

Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață; Prin codri de simboluri petrece omu-n viață Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.   Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare Într-un acord în care mari taine se ascund, Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare, Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.   Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii, Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii, Iar altele bogate, trufașe, prihănite,   Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite, Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă. (Corespunderi) (Traducere de Al. Philippide)

Poezia si progresul sunt precum doi oameni ambitiosi care se urasc reciproc cu o ura instinctiva, iar cand se intalnesc pe acelasi drum, unul dintre ei trebuie sa cedeze.

Pictorii au uitat peisajul marilor orase, adica colectia de maretii si frumuseti rezultand din importante aglomerari de oameni si de monumente, farmecul profund si complicat al unei capitale in varsta, imbatranite in gloria si in framantarile vietii.

Poti adanci asa de mult o problema, incat sa faci imposibila rezolvarea ei...

Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...

Fii intotdeauna un poet, chiar si in proza.

Exista meditatii pe care le-am putea numi verticale. Cand te afunzi in adancul lor, e nevoie de timp ca sa te intorci pe pamant.

Nimic mare nu poate fi realizat fara sa risti ridicolul. Pentru a atinge profunzimea lucrurilor trebuie sa bravezi respectul uman, politetea, pudoarea, grija pentru nimicurile conventionale ale societatii, sub care sufletul zace inabusit.