Oamenii nu numai ca uita binefacerile si insultele, dar ajung sa-i urasca pe cei care le-au facut binele si sa-i ierte pe cei ce i-au jignit, recunostinta si razbunarea parandu-li-se, deopotriva, forme greu suportabile ale sclaviei.
Lesne binele-i uitarii dat, cand cel ce ni l-a facut s-a dus dintre cei vii.
Nu socotim nimic mai scump decat o facere de bine, atat timp cat o dorim, si nimic mai ieftin, de indata ce am obtinut-o.
Chiar necazurile, cand stim sa le-nduram, se intorc in chip ferice.
Graba cu care ne achitam de obligatii este, oarecum, o forma a nerecunostintei.
Unul din privilegiile tiraniei este de a face și de a spune ce dorește.
(Antigona)
Cand un prieten iti va spune un adevar ce te-o supara, iti va mai fi drag cum ti-a mai fost?
Prima cauza pentru care cineva este nerecunoscator este ca nu poate fi destul de recunoscator.
Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.
E mai bine sa esuezi in conditii onorabile decat sa reusesti prin frauda.
Nimic nu se invecheste asa de repede ca o binefacere.
Facutu-ti-a vreun om vreun bine-odata? pe acela nu-l uita! De-o fapta buna faci… si altii iti vor face! Nu-si tese cuib uitarea-n sufletul ales.
La crainicul de rele vesti, te uiti urat.
Cei răi, un bine-a-l prețui nu știu decât când nu-l mai au.
Într-o tăcere prea îndelungată există ceva amenințător.
(Antigona)
Cat timp poti face binele, nu intalnesti ingrati.
Nu este lipsit de intelepciune, nici marginit, acela care se ridica dupa ce a cazut in greseala, in loc sa persiste in ea.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.