Sa nu te temi prea mult de contradictii. Te cam incurca, e adevarat, dar sunt sanatoase.
Patologicul te ajuta cel mai mult sa intelegi ceea ce-i firesc si uneori ai impresia ca boala da cele mai darze si mai adanci impulsuri pentru dezvoltarea vietii.
Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.
Exista oare vreun om fara contradictii si care sa se priceapa perfect pe sine insusi, fiind tot atat de usor de inteles si de ceilalti ?
Un idealist, atunci cand se izbeste de realitate, e totdeauna mai inclinat decat oricine sa creada ca orice ticalosie e posibila.
Contrariile se lecuiesc prin contrarii: adevar valabil pentru lucrurile sufletesti ca si pentru cele trupesti.
Nu este ceva mai prostesc decat parerea ca ar putea fi undeva mai bine, fara ca sa fie si un rau. Fiindca binele este contrariul raului, el formeaza contraste si nu pot sa existe decat sprijinindu-se unul pe altul. Caci un contrar nu poate exista fara contrariul sau. Cum ar putea fi dat un simt al dreptatii, daca nu ar fi nedreptatea, si ce este dreptatea altceva decat negarea nedreptatii. Cum s-ar intelege ce este curajul, daca lasitatea nu ar sta alaturi de el? Cum s-ar recunoaste masura in afara de lipsa de masura? Si unde ar ramane intelepciunea daca nu i-ar fi opusa lipsa de intelepciune? De ce cer oamenii, in prostia lor, ca sa existe adevar, dar langa el, nici o minciuna? Caci in acelasi fel se produce binele si raul, norocul si nenorocirea, durerea si placerea.