Doamne, cat de scump se plateste cuvantul frumos cizelat si cata durere intunecata ascunde suprafata lui stralucitoare!
Ce este o durere, si-o lacrima ce-nseamna,
cand tanara nadejde la lupta te indeamna.
Si ce-i sa cazi, cand viata n-o pierdem in zadar,
cand trupurile noastre sunt pietre de altar.
Cand fiecare stim
sa faurim o lume ce-o vor primi in dar
acei ce nu sunt inca si totusi ii iubim?
Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.
Cand simtim remuscari pentru o fapta rea, nu durerea nemarginita a altora este aceea care ne displace, ci neplacerea pe care o simtim noi insine.
Durerea o poti incerca in singuratate, insa bucuria, pentru a o cunoaste intr-o masura deplina, trebuie sa o imparti cu altcineva.
Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.