Mi-am amintit de anii mei de depresie şi am înţeles de ce i-am trăit: pentru că fusesem refuzată. Nu mai contează nici de ce, nici de către cine. Nici în ce context. În refuz constă respingerea. Mai ales în refuzul uscat. Refuzul uscat este egal cu veninul lichid. Sunt oameni pe care refuzul îi determină la agresivitate, de parcă toată fiertura veninului injectat s-ar înmulţi în sângele nostru până la explozie. Şi sunt oameni pe care refuzul îi striveşte emoţional tot aşa cum te-ai lovi în fugă de o stâncă. Iar durerea amorteşte în timp toată persoana lovită.
(Cautand iubirea)
In viata, repetabila e numai durerea, numai ea are editii mereu adaugite si imbunatatite!
Adesea singurul leac al durerilor noastre consta in uitare; dar noi uitam leacul.
Cu cat este mai mare capacitatea ta de a iubi, cu atat este mai mare capacitatea ta de a resimți durerea.
© CCC
Viata omeneasca, pentru cei mari ca si pentru cei mici, este un amestec de bine si de rau. Durerea este intotdeauna alaturi de bucurie.
Ce fiinte ciudate mai sunt si oamenii! Ce ciudata e viata lor! Ce tragica le este soarta! Se iubesc intre ei si de multe ori nu se cade sa spuna ca se iubesc, iar cand se intampla sa poata spune, rareori se inteleg unii pe altii. Sunt muritori, numai putina vreme le e dat sa caute fericirea, trebuie sa o prinda repede, s-o stranga cu graba la piept, pana nu le scapa din maini. Si de aceea li-s cantecele de dragoste asa de gingase si de adanci, pline de o dulce sfiala, sau deznadajduit de vesele, cu un amestec straniu de bucurie si durere. Gandul mortii isi arunca umbra melancolica peste clipele lor cele mai fericite si ii mangaie in nenorocire. Pot sa planga. Cata poezie intr-o lacrima omeneasca!
Sufletul nu se lasa prada deznadejdii inainte de a fi epuizat toate iluziile. Sunt unele prabusiri launtrice. O convingere deznadajduita nu patrunde in inima omului fara a inlatura si sfarama unele temelii adanci, care sunt uneori omul insusi. Durerea, cand ajunge la culme, este o destramare a tuturor fortelor constiintei. Acestea sunt raspantii primejdioase. Putini dintre noi ies din ele asemenea lor insisi si neclintiti fata de datoria lor. Cand limita suferintei e depasita, virtutea cea mai statornica isi pierde cumpatul.