Nu izbuteste nimeni lucruri mai mari decat puterea lui:
iti spune dreapta judecata, ce-i cu putinta si ce nu-i.
Asa-s poruncile naturii, asa e legea omeneasca;
sa nu incerce nestiinta ce nu-i e dat sa-ndeplineasca.
E bine sa stiti ce vi se datoreaza, pentru ca nu cumva sa cereti oamenilor ce nu vi se cuvine.
Numai cautand sa-i luminezi pe oameni poti practica acea virtute generala in care se cuprinde dragostea fata de toti.
A te cunoaste si a te accepta nu inseamna renuntare la efort, la perfectionare; dimpotriva, inseamna chiar sa ai cei mai multi sorti de a te putea realiza, pentru ca avantul se afla atunci pe calea cea buna, aceea in care toate eforturile dau rod. Largeste-ti cat poti mai mult limitele. Dar numai limitele naturale si numai dupa ce vei fi inteles bine care sunt aceste limite. Cei ce-si irosesc viata sunt, de cele mai multe ori, sau oameni care, la plecare, s-au inselat asupra firii lor si s-au ratacit pe un drum care nu era al lor, sau cei care au luat-o pe calea cea buna, dar n-au stiut sau n-au avut curajul de a se margini la posibilitatile lor.
Istoria sufletului omenesc e poate mai interesanta si mai folositoare decat toata istoria unui popor intreg, mai ales cand e rezultatul observatiilor facute de inteligenta unui om matur asupra propriei sale persoane. Si cand este scrisa fara dorinta vanitoasa de a trezi compatimire sau mirare.
Sa pretuiesti exact atat cat pari; sa nu cauti a parea mai mult decat pretuiesti. Sunt oameni care cauta sa arate altfel decat sunt si ajung sa nu mai stie cine sunt cu adevarat.
Cine uraste viciile uraste si pe oamenii care le au.
Qui vitia odit, homines odit.
(Plinius Junior, Epistulae)