Monumentul unui om este bunătatea sa. Omul cu fire rea este uitat.
(Proverb egiptean de pe Stela lui Mentuhotep, înalt oficial egiptean din Prima Perioadă Intermediară)
Lucrurile și faptele care nu sunt scrise sunt acoperite de întuneric și date uitării.
© CCC
Ce au oare anumite amintiri în ele că nu pot fi uitate? Pesemne că sunt niște bucăți de suflet ce te-nsoțesc mereu!
Un imperiu se clatină când legile sunt uitate.
(Lexicologia școlară, 1857)
© CCC
Uitarea este condiția indispensabilă a memoriei.
(Periplul literaturii și artei)
© CCC
Aş vrea-n uitare să cobor,
şi iar mi-e dor de umbra ta…
De câte-ncerc să uit mi-e dor,
de câte n-am putut uita.
M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vânt să pieri…
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
Adânc aş vrea-n paharul plin
şi-n cântec zâmbetul să-ţi pierd;
dar creşti din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dezmierd…
Şi când în flacără şi-n fum
aş vrea să spulber urma ta,
tu te re-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita…
(Aş vrea)
Gilbert K. Chesterton uita, deseori, unde trebuia să meargă și se spune că într-o zi, când nu și-a amintit destinația, i-a trimis soției sale o telegramă pe care scria: „Sunt la Market Harborough. Unde ar trebui să fiu? “. La care soția lui a răspuns: „Acasă.”
[Market Harborough este un oraș în comitatul Leicestershire, regiunea East Midlands, Anglia. Orașul se află în districtul Harborough a cărui reședință este.]
© CCC
Mai mult decât plictisită,
Tristă.
Mai mult decât tristă,
Nefericită.
Mai mult decât nefericită,
În suferință.
Mai mult decât în suferință,
Abandonată.
Mai mult decât abandonată,
Singură pe lume.
Mai mult decât singură pe lume,
Exilată.
Mai mult decât exilată,
Fără viață.
Mai mult decât fără viață,
Uitată.
(Calmantul (Le Calmant), în revista 391, n°4, Barcelona, 1917)
© CCC
A luat cu sine vântul toţi nourii tristeţii.
E verdele grădinii nou nestemat tezaur;
Se-ntorc în stoluri păsări pe urma frumuseţii
Şi asfinţitul naşte livezi-livezi, de aur.
Aprinde-mă, crepuscul! Parfum mă fă! Scrumeşte
Tu sufletu-mi, şi fă-mi-l ca tine: – apus de soare.
Deşteaptă-mi ce am veşnic, ce arde, ce iubeşte
Şi vântul de uitare să-şi ia ceea ce doare.
(A luat cu sine vântul)
(traducere de Ion Frunzetti)