Am socotit întotdeauna că, atunci când sosește, Crăciunul este o vreme binecuvântată, o vreme a bunătății, a iertării, a milosteniei și a veseliei – singura perioadă, pentru mine, din lungul calendar al anului, când toți bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile ferecate și să-i considere pe cei mai puțin norocoși decât ei adevărați tovarăși de drum pe calea ce ne duce pe toți către același loc, iar nu o rasă osebită de ființe pășind pe alte cărări. Deși Crăciunul nu mi-a adus vreodată vreun grăunte de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut totuși mult bine și că îmi va face mereu. Și atunci spun: Binecuvântat fie Crăciunul!
(Poveste de Crăciun)
Unde-i viata e si speranta.
Sa nu-i iei omului speranta! Sa nu-i zdruncini increderea in oameni.
Încrederea mea în oamenii care guvernează este infinitezimală; încrederea mea în oamenii guvernați este infinită.
© CCC
Cand sperantele noastre de-abia inmugurite sunt nimicite de un vant hain, fara putinta de a invia, suntem parca mai porniti sa ne inchipuim cat de frumoase flori ar fi putut da ele daca ar fi fost lasate sa infloreasca.
Speranţa este binele pentru care cheltuim cel mai mult şi pe care îl folosim cel mai puţin.
© CCC
Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.
Cei mai mari dusmani ai omului sunt teama si speranta.
Plouă cu soare, toate speranţele vor înmuguri…
Speranta are ochii stralucitori.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre; in asta consta arta de a trai.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.