Citate de Alexandre Dumas-tatal

In adancul patimilor, dincolo de placere, exista intotdeauna putina remuscare.

Si in inimile cele mai curate dorinta bate uneori ca vantul care ia cu sine vointa.

In imprejurari noi, se schimba si dorintele noastre.

Omul doreste mai cu seama ce-i lipseste.

Inteleptul nu sufera de lipsa nici unui lucru, si totusi are trebuinta de multe; dimpotriva, prostul n-are trebuinta de nimic, caci nu stie sa se foloseasca de nici un lucru, dar sufera de lipsa tuturor.

Dumnezeu, marginind puterile omului, i-a dat in schimb dorinte nemarginite.

N-am decat o singura dorinta, si întreaga mea fiinta si toate puterile mele tintesc spre implinirea ei. Am dorit-o atat de multa vreme si atat de neclintit, incat sunt convins ca se va implini. (La rascruce de vanturi)

Cu cat nevoile vietii sunt mai usor de satisfacut, cu atat omul le da mai putina importanta.

N-am vazut nici un muritor care sa nu aiba mai multe dorinte decat nevoi adevarate si mai multe nevoi decat satisfactii.

Valoram ceva prin aspiratia noastra…Un suflet se masoara prin dorinta sa, dupa cum judecam catedralele, de la departare, dupa inaltimea clopotnitelor lor.

De ce nu pot oamenii să aibă ceea ce își doresc? Toate lucrurile erau acolo pentru a mulțumi pe toată lumea; totuși, toată lumea are ceea ce nu dorește. (Un bun soldat. Povestea unei pasiuni) © CCC

Sarac e cel ce se simte sarac, caruia ii trebuie neaparat mai mult decat are.

Daca as avea tot ce doresc, as avea imediat impresia ca n-am nimic.

Daca doi oameni doresc acelasi lucru, de care nu se pot bucura amandoi, ei devin dusmani.

Oamenii cu adevarat viteji simt la apropierea primejdiei, pe care o ghicesc, o exaltare care le ascute in chip desavarsit simturile si mintea.

Senzualitatea si sentimentele, dorintele si duiosia se intalnesc de tot atatea ori imbinandu-se intre ele, intocmai cum se gasesc si dusmanindu-se. Sunt oameni care imediat ce dorinta lor devine posesiune, incep sa urasca aceasta dorinta. Sunt insa si altii ale caror dorinte sunt dublate de blandete si afectiune.

Dorintele naturale sunt limitate; cele izvorate din pareri inselatoare n-au unde sfarsi, caci ce e fals nu are limita. Cel care merge pe un drum ajunge la capat, ratacirea insa este fara margini.

Dorinta vesnic neimpacata scade, cand a gonit spre o tinta cu prea departe raza. Nu da prea tare pinteni, caci fuga inceteaza.

Ceea ce nu se intrebuinteaza este fara de folos, ceea ce este fara de folos nu este decat o povara.

Nu cel ce are putin, ci cel ce ravneste la multe e sarac.