Citate despre Personalitate

Cine poate dezvălui esenţa, amprenta temperamentului artistic! Cine poate înţelege fuziunea profundă, instinctivă a disciplinei şi a risipei pe care se bazează! (Moarte la Veneția) © CCC

Nu e suficient sa vrem un lucru sau altul: esentialul este sa putem deveni ceea ce dorim sa fim. Daca ne lipseste capacitatea necesara, orice efort in acest sens poate aparea de-a dreptul ridicol.

Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.

Sa incercam a fi noi insine…Sa avem sinceritatea si firescul propriilor noastre idei, sentimente, e ceea ce se poate oricand.

…Numai entuziasmul impersonal pentru ceea ce stii ca este adevarul in gandirea ta si pentru ceea ce simti ca este frumos in inchipuirea ta, numai aceasta iti pune pe frunte  semnul celor chemati.

Spune-mi ce crezi ca esti si-ti voi spune ce nu esti.

Necesitatea de a fi recunoscatori ne cam tulbura recunostinta. Rapeste oarecum recunostintei bucuria. Suntem inclinati sa devenim susceptibili fata de cel ce ne obliga sa-i fim recunoscatori, prin faptul ca intrebuinteaza in avantajul lui starea de constrangere in care ne aflam.

Dificil nu este sa fi fost cineva, ci sa ramai astfel.

Eu sunt in semnul scorpionului. Scorpionii se chinuie, se consuma. © CCC

Sa fii invidios pe soarta altuia - ce prostie! Parca n-am avea de suferit toti, deopotriva, soarta omeneasca si parca n-ar fi o eroare si o amagire sa invidiezi destinul altuia. Invidia e un sentiment penibil si pacatos. Trebuie sa fim faurarii constienti ai propriului nostru destin si sa nu ne secatuim uitandu-ne chioras la ce fac altii.

O personalitate e ca un munte: iti largeste orizontul daca stai pe umerii sai; daca-i stai insa la genunchi, iti stramteaza zarea, impiedicandu-te sa vezi si ce mai inainte ai vazut.

Orice persoana care e alcatuita din mai multe persoane e o persoana la puterea a doua sau un geniu.

Intelegeti-ma! sacrificiul voluntar, facut in deplina constiinta si liber de orice constrangere, jertfa de sine spre binele tuturor, acesta este, dupa mine, semnul celei mai inalte dezvoltari a personalitatii.

Se intampla foarte rar ca niste cuvinte afirmative si pre­cise, rostite de o persoana cu autoritate, sa nu influenteze intr-un fel oarecare mintea celui ce le asculta.

Patologicul te ajuta cel mai mult sa intelegi ceea ce-i firesc si uneori ai impresia ca boala da cele mai darze si mai adanci impulsuri pentru dezvoltarea vietii.

Ce putina crezare dau eu sinceritatii sentimentelor pe care le afiseaza oamenii drept cauza a faptelor lor! Indivizii nu actioneaza prin ei insisi, ci dupa situatia in care se afla si care le ofera un anumit cliseu de atitudine conventionala.

Departarea e ca vantul, stinge focurile mici si le inteteste pe cele mari.

Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.

Fiecare dintre noi are inclinatiile sale si poarta in sine germenele destinului sau.

In fond de ce dorim sa fim mari, sa fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arata multimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne mentine truda zilnica in incredintarea ca ceea ce facem merita osteneala, ca este ceva unic. Pentru azi, nu pentru eternitate.