Citate de Alexandru Vlahuta

Soapta adevarului, simpla, sfanta adevarului soapta. Ce putini o aud... Si tu, care alergi toata viata pe cai ce nu sunt ale tale, si tu ai putea s-o auzi, caci e in toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul pasilor tai.

E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.

Nesiguranta, greutatile vietii, temerea vaga de nefericiri neprevazute indeamna pe oameni sa se apropie tot mai mult intre ei, sa se aseze umar la umar, ca astfel sa fie mai tari si mai pregatiti in lupta pentru existenta. Nimic nu ne strange laolalta, nimic nu ne face mai prieteni si mai solidari ca amintirea unui vrajmas comun, la loviturile caruia suntem expusi deopotriva.

Suferinta umana nu poate decat sa intareasca in noi instinctul milei.

Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita.

Norocul? De cand alergi dupa el, ti-l faceai singur.

Norocul e o intamplare, fericirea – o vocatie.

E cu neputinţă să spui unde încetează mila şi unde în­cepe dragostea, până nu le-ai încercat pe amândouă. (Agentul secret)

Mila, fata de un chin pe care l-ai provocat, se apropie de remuscare.

Viata simpla, bunatatea, cinstea, mandrul dispret pentru toate desertaciunile omenesti, iubirea de tara, munca neadormita si adanca pasiune pentru bine, adevar si frumos…acestea sunt cea mai inalta invatatura pe care poate sa ne-o dea un om.

Sfanta munca e aceea ce rasplata-n ea-si gaseste.

Ca-n basme-i a cuvantului putere; El lumi aievea face din pareri, si chip etern din umbra care piere, si iarasi azi din ziua cea de ieri. Aprinde-n inimi ura sau iubire, de moarte, de viata-i datator, si neamuri poate-mpinge la pieire, cum poate-aduce mantuirea lor.

Emotiile estetice au darul de a induiosa si invada inimile omenesti.

Vesnica-i dreptatea si vesnici sunt martirii care-si jertfesc viata pentru triumful ei. In zbuciumul de lupte si noaptea asupririi renasc semanatorii eternelor idei.

Doamnele mele, țineți cont de asta și amintiți-vă mereu: cel mai mare dușman al vostru este propria voastră compasiune, care vă face să comiteți majoritatea greșelilor voastre. © CCC

Pazeste-te de mincinosul care amesteca si putin adevar in minciunile lui.

Poezia vietii: vadit ca fiecare lucru isi are tainicul lui strop de poezie, cantecul lui. Sa-l simti, e un mare dar…A lamuri un zambet din frumusetea lumii acesteia si a-i da expresie vesnica, a desface din haosul vremii clipa prin care se poate privi in eternitate, nu e a spori cu aceasta lumina, farmecul, puterile vietii omenesti?

Nu jigni niciodata saracia prin mila.

In luptele-i de veacuri cu-atatea primejdii si greutati ce-i stau in cale, omul imi apare ca acel voinic nazdravan din povesti, pe care nimic nu-l inspaimanta. Cine poate prevedea pana unde-si va intinde intr-o zi hotarele puterilor lui cuceritorul acesta indraznet si neobosit?

In ziua in care mila se transforma in bataie de joc, incepe epoca barbariei.