Citate de Alexandru Vlahuta

Toate felurile de munca isi au pitorescul lor. Un om care munceste e intotdeauna interesant…Orice om care munceste e nobil…In munca e sanatatea, cinstea, puterea si farmecul vietii.

A sti, a putea sa te opresti exact unde trebuie, iata marea putere in viata.

Cand vedem ca altii sunt egoisti, ramanem uimiti: ca si cum numai noi am avea dreptul de a fi, si ardoarea de a trai.

Norocul? De cand alergi dupa el, ti-l faceai singur.

Egoismul inspiră atâta dezgust încât noi am inventat politeţea pentru a-l ascunde, dar el străpunge tot ceea ce-l acoperă şi se trădează în orice împrejurare. (Baza moralei, 1840)

Un egoist… un om care nu se gandeste la mine. © CCC

Orice opera mare se face cu pasiune.

Al meu, al tau: “Cainele acesta este al meu”, zic copiii; “acesta este locul meu sub soare”, zic cei mari. Eu vad in aceste spuse inceputul si imaginea uzurparii intregului pamant.

Egoismul nostru merge atat de departe incat credem, cand e furtuna, ca nu tuna decat pentru noi.

Lumea pe care-ai visat-o, neafland-o nicaierea, cauta-ti in tine insuti linistea si fericirea.

Când intenţiile noastre sunt egoiste, faptul că acţiunile noastre pot părea bune nu garantează că sunt pozitive sau etice. (Înțelepciune străveche, lume modernă) © CCC

Poezia vietii: vadit ca fiecare lucru isi are tainicul lui strop de poezie, cantecul lui. Sa-l simti, e un mare dar…A lamuri un zambet din frumusetea lumii acesteia si a-i da expresie vesnica, a desface din haosul vremii clipa prin care se poate privi in eternitate, nu e a spori cu aceasta lumina, farmecul, puterile vietii omenesti?

Pentru un sarac ce simte, nu e rana sufleteasca mai grozava decat mila rea si dispretuitoare cu care-l privesc bogatii, din desarta lor splendoare.

Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multişor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă.

Sunt multe lucruri pe care le-am arunca daca nu ne-ar fi teama ca s-ar putea sa vina altii sa le culeaga.

Unii oameni se folosesc bucuros de nefericirea altora.

Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii.

Ca-n basme-i a cuvantului putere; El lumi aievea face din pareri, si chip etern din umbra care piere, si iarasi azi din ziua cea de ieri. Aprinde-n inimi ura sau iubire, de moarte, de viata-i datator, si neamuri poate-mpinge la pieire, cum poate-aduce mantuirea lor.

Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita.

Cea dintai si cea mai de capetenie datorie a unui om cinstit e sa ne spuna adevarul inimii lui.