Materia este pretutindeni; unde mai poate fi atunci Dumnezeu? Zadarnic am incerca s-o aflam. Inaccesibil pipaitului, mirosului, vazului, auzului, Dumnezeu se sustrage simturilor noastre si ascunde ce anume este el. Dumnezeu sau nu exista, sau existenta lui este un rod interzis cunoasterii noastre.
Mila, fata de un chin pe care l-ai provocat, se apropie de remuscare.
Cartea vietii se citeste langa lampa amintirilor.
Amintirea este frunza care revine din caderea toamnei la stadiul de mugure al primaverii, eternalizand clipa marii noastre iubiri.
Amintirile miros a iarbă cosită.
Amintirea lucrurilor rele este plăcută celor care le-au depășit și adaugă puțină dulceață fericirilor de care se bucură.
(Maxime, sentințe și reflecții morale și politice)
© CCC
Ce au oare anumite amintiri în ele că nu pot fi uitate? Pesemne că sunt niște bucăți de suflet ce te-nsoțesc mereu!
Natura se infioara de placere atunci cand spiritul se inclina, prin omagiu, in fata frumusetii.
Primele noastre impresii sunt singurele care nu se sterg. Restul nu-i decat o repetitie, un rezultat al obisnuintei.
Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.
Timpul ia cu sine toate; si aducerea aminte.
Nu uit nimic și pe nimeni. Iar cine a însemnat ceva în viața mea, un ceas măcar... nu mai are nici o șansă să-l uit.
Departarea e ca vantul, stinge focurile mici si le inteteste pe cele mari.
Cine poate dezvălui esenţa, amprenta temperamentului artistic! Cine poate înţelege fuziunea profundă, instinctivă a disciplinei şi a risipei pe care se bazează!
(Moarte la Veneția)
© CCC
Amintirea intamplarilor mele vine din viitor, nu din trecut.
Cei buni şi cei frumoşi nu sunt uitaţi, ei trăiesc în legende şi cântece.
(Vechea piatră de mormânt)
© CCC
Nu ne amintim zile, ne amintim clipe.
Trecutul e noaptea – iar amintirile, candele, care cu vremea se sting.
Amintirile sînt epave pe fundul mărilor interioare.