Citate de Garabet Ibraileanu

Cand cineva nu indrazneste sa spuna ce gandeste, va sfarsi prin a nu gandi ce spune.

Orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandrete pentru puii de om si, prin derivatie de animal, de planta, si chiar pentru miniaturile de obiecte.

In fiecare moment, sunt in lume milioane de discutii ori de neintelegeri intre doi sau intre mai multi oameni, si fiecare ramane convins ca dreptatea e de partea lui, desi este evident ca din toate aceste milioane de antagonisti numai jumatate au dreptate, in cazul cel mai bun si nici unul, in cazul cel mai rau. E amuzant.

Ce putina crezare dau eu sinceritatii sentimentelor pe care le afiseaza oamenii drept cauza a faptelor lor! Indivizii nu actioneaza prin ei insisi, ci dupa situatia in care se afla si care le ofera un anumit cliseu de atitudine conventionala.

Unii concep viata ca un râu, in voia caruia nu ai decat sa te lasi, ca sa ajungi la ţarmuri inflorite. Altii o con­cep ca un curent, in susul caruia trebuie sa inoti voiniceste, cu speranta indoielnica de a ajunge la un mal aspru, unde sa-ti odihnesti capul obosit.

Predici necontenit morala, zvarli in toate partile precepte, Inteleg: te ispiteste viata si simti nevoia sa alungi tentatiile, din toate puterile, in fiecare moment al vietii.

Minciuna este un omagiu adus adevarului, asa cum ipocrizia este un omagiu adus virtutii. © CCC

Fata pe care ai iubit-o la optsprezece ani si n-ai mai vazut-o de atunci, o iubesti toata viata.

Putini sunt aceia care vor sa spuna tot ceea ce cred.

Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.

Omul gaseste intotdeauna motive inalte pentru actiunile sale egoiste. Antropofagul, care-si mananca parintii din lipsa de carne, e convins ca face un act moral, ca indeplineste o datorie religioasa. Aceasta dovedeste idealismul omului, adica neputinta lui de a-si recunoaste mobile egoiste si josnice.

Cand cineva persifleaza morala, sunt toate posibilitatile sa fie om de treaba. Dar cand cineva predica necontenit morala, sunt toate posibilitatile sa fie un om plin de pacate.

Ipocrizia este esența snobismului, dar tot snobismul este despre problema apartenenței. © CCC

Oamenii sunt toti din fire mult mai flamanzi de laude decat s-ar cuveni…; nenumarati sunt oamenii care inteleg clar ca sunt adesea lingusiti si totusi ii iubesc pe acei ce lingusesc, urand, in schimb, pe ceilalti ce le spun adevarul in fata.

Ipocrizia din centrul orasului se distinge de ipocrizia de la periferie.

Nu te certa cu viata. Nu fi o fiinta abstracta.

Daca inca nu ti-e rusine de nebuniile pe care le faceai pentru ea, sa stii ca iubirea n-a murit cu totul.

Nu-i primejdios omul care te uraste si se razboieste cu tine; pe el stii de unde sa-l apuci si primejdiile luptei sunt impartasite. Primejdia vine de la omul care te iubeste afara din cale de mult si care la inmormantare iti trimite o coroana de orhidee.

Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalti nu le face onoarea intransigentei tale.

Ne-ar fi adeseori rusine de cele mai frumoase fapte ale noastre, daca lumea le-ar cunoaste izvoarele.