Citate despre Destin

E necavaleresc sa combati un aforism altfel decat tot printr-un aforism.

Literatura aforistica e sarea gandirii.

Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni. (Doar Veneția, 2004)

O singura rugaciune am: “Doamne, sa nu ma lasi niciodata sa fiu multumit de mine insumi!”

Virtutea nu consta in a avea frica in fata vietii, ci in vointa de a te impotrivi loviturilor sortii, in putinta de a nu da inapoi.

Ceea ce numim destin isi are originea nu in afara, ci inauntrul indivizilor.

Cand vrei sa vezi foarte clar un lucru, nu-l lumina prea tare, nu-i lua de pe fata toate umbrele.

Orice opera de arta mai veche are doi autori: artistul care a plasmuit-o si timpul care i-a adaugat patina, ce contribuie in asa de mare masura la farmecul operei. Cateva secole prefac pe unicul autor initial in simplu colaborator la propria lui opera.

Viata ne invata sa cultivam uitarea, ca o masura de consolare a fiintei.

Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...

Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.

Lumina ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad, oare nu e un strop din lumina creata in ziua dintai, din lumina aceea-nsetata adanc de viata?   Nimicul zacea-n agonie, cand singur plutea-n intuneric si dat-a un semn Nepatrunsul: "Sa fie lumina!"   O mare si-un vifor nebun de lumina facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,   o sete de lume si soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumina de-atunci - cine stie?   Lumina, ce-o simt navalindu-mi in piept cand te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creata in ziua dintai. (Lumina)

Cine-si face prea multe planuri se lasa de obicei tot asa de mult condus de ,,moment" ca si cei care nu-si fac planuri deloc.

Norii negri nu intuneca curcubeul, ci-l arata si mai bine.

Suntem într-o mașină uriașă care se îndreaptă către un zid de cărămidă și toată lumea se ceartă unde va sta. © CCC

Viori sunt femeile, tremur în palme răsfrânt. Le slăvesc şi le cânt pentru sfârşitul de drum ce-l au pe pământ. Lemn moale, lemn sfânt! Viori sunt femeile, vibraţie fără cuvânt, viori aprinse subt arc în flăcări şi fum. (Viori aprinse, femeile)

Daca am fi absolut siguri de virtutile memoriei, nu am ridica monumente.

Inconstientul este partea geniala din fiecare muritor…

Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.

Proverbul are intotdeauna intelepciunea unui om batran. Proverbele n-au varsta.