Citate de Johann W. Goethe

Cu altii numai impreuna poti infrunta primejdiile toate.

Mai presus de toate sa aveti incredere in voi insiva, pentru ca atunci si ceilalti v-o arata.

Clipa, mai stai putin, esti atat de frumoasa!

Nu exista suflet oricat de slab care sa nu poata, daca este bine condus, sa dobandeasca o putere absoluta asupra pasiunilor sale.

Nimic nu este mai inspaimantator ca ignoranta activa.

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

Talentul se formeaza in singuratate, caracterul, in societate.

Cuvintele poetului plutesc neîncetat în jurul porților raiului și ciocănesc, cerând stăruitor nemurirea. (Divanul occidental-oriental, 1819)

Mentalitatea ipocrita a societatii noastre iarta mai usor o fapta vinovata, daca-i invaluita in pudoare, decat greseala, marunta si inocenta in fond, care sfideaza.

Caci varsta nu ne da-n copilarii, ci ne gaseste numai tot copii.

Simtim intotdeauna ca am putea sa ne opunem anumitor forte si, daca n-am face-o, ar fi o umilire a mandriei, a demnitatii noastre si a ravnei noastre catre perfectiune.

A năzui necontenit spre existenţa cea mai înaltă. (Faust)

Cine imi suporta greselile devine stapanul meu, chiar daca imi este servitor.

Numai atunci cand vei avea incredere in tine, vei inspira incredere si altora. © CCC

A descoperi lipsurile nu este suficient, daca nu propui si mijloacele de indreptare.

Emotiile lui nu erau niciodata atat de puternice incat sa nu le poata stapani. E un lucru cu care unii se lauda, fara sa recunoasca faptul ca aceasta stapanire de sine ei o datoreaza adesea nu tariei de caracter, cat unei anumite slabiciuni de temperament.

Nimeni nu este mai înrobit decât cel ce se crede liber fără să fie. (Cugetări în proză, 1870)

Nimic nu ne face mai necesari in lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii nostri.

Mistificarile sunt si raman o distractie pentru oamenii fara ocupatie, mai mult sau mai putin spirituali. Micile fapte rautacioase, placerea de a chinui pe altul si a parea superior lui, sunt o distractie pentru aceia care nu sunt prea ocupati cu ei insisi, si nici nu cauta sa faca ceva de isprava pentru restul lumii.

Doar cine-a plîns de dor, durerea-mi ştie! Stingheră, fără zbor spre bucurie, un loc mereu măsor de pe tărie. Ah! blîndul meu amor e-n pribegie. Ca beată sînt, şi mor arzînd de vie. Doar cine-a plîns de dor, durerea-mi ştie! (Doar cine-a plîns de dor) (Traducere Teodor Boşca)