Citate de Anatole France

Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea… Viata e alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri; altfel spus din platitudine si rutina, din deprimare si din bucurie(…). Viata se compune din tevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coscovite, din plase pe care le cari de la piata, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie dar si din Bach si din Beethoven, din Shakespeare si din Tolstoi, din Eminescu si din Blaga, din Michelangelo si din Tuculescu. Totul e viata. Noi traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata. Ceva sacru a carui ratiune finala n-o cunoastem sau INCA nu o cunoastem…

...Colegii mei universitari știu multe lucruri neștiute de mine, iar eu știu lucruri de care ei nu vor să știe. Astfel de situații își găsesc parțial reflectarea în mica lucrare de față. Trag speranța că unii vor năzui să se înalțe la starea de conștiință filosofică căreia i-am dat numele de Noua Acropolă. (Teba, fragment din prolog)

Oamenii si problemele au fiecare punctul lor de perspectiva; pe unii, spre a-i judeca bine, trebuie sa-i privesti de aproape, altii pot fi mai exact apreciati de la distanta.

Durerea… nimic mai bun ca sa-ti largeasca spiritul.

Mintea omeneasca trece vesnic peste barierele ce i s-au pus si, cu cat acele bariere sunt mai greu de depasit, cu atat avantul ei e mai puternic.

Exista o varsta in viata cand trebuie sa indraznesti sa fii nedrept, in care trebuie sa indraznesti sa faci “tabula rasa” din tot ce ai invatat sa admiri, sa respecti, si sa contesti totul — minciuni si adevaruri —, tot ceea ce nu ai recunoscut prin tine insuti ca este adevarat. Prin intreaga lui educatie si prin tot ceea ce vede si aude in juru-i, copilul absoarbe un atat de mare numar de min­ciuni si de prostii amestecate cu adevarurile esentiale ale vietii, incat cea dintai datorie a adolescentului, care vrea sa fie un om sanatos, este sa le dea pe toate afara.

Fiecare se ştie pe sine. Restul - presupuneri, mai subtile, mai puţin subtile. Cînd o să renunţăm la aroganţa de-a ne pretinde atotştiutori asupra semenului nostru?...

Ca sa judeci un om, trebuie sa patrunzi cat de cat in taina gandurilor lui, a nenorocirilor, a emotiilor lui.

Sunt rauri care isi sapa albia prin munti de var; ele trec prin sanul muntilor si ies din nou la iveala la departari considerabile ca rauri mari. Cand cautam izvorul lucrurilor, patim cam ce patim cu raurile acestea; tot mergem pe albie in sus si credem ca acolo e izvorul raului unde-l vedem iesind din sanul muntelui…Dar izvorul e cu mult, cu mult mai departe.

E greu pe oameni sa-i cunosti si greu, chiar si mai greu, sa afli ce gandesc.

Daca cunoasterea creeaza probleme, nu ignoranta va duce la rezolvarea acestora.

Să iubești, într-adevăr, foarte mult intelectul (cunoașterea). Intellectum vero valde ama. (Epistula 413-14, 3) Prin intelect înțelegându-se capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni, gândirea, rațiunea, înțelegerea, cunoașterea, în general. Atitudinea unui creștin în fața științei ar trebui să se bazeze pe o atitudine foarte pozitivă și deschisă, deoarece în măsura în care ne permite să cunoaștem mai bine universul, ne apropie puțin de imensa bogăție a planului creației lui Dumnezeu. Acei creștini cu o pregătire intelectuală mai mare ar trebui să fie reprezentanți activi în dezvoltarea științei, referindu-se la întregul ei, nu numai la știința experimentală, ci mai degrabă, la orice domeniu al cunoașterii. Chiar și în secolul al V-lea, Sfântul Augustin ne-a recomandat „Intellectum vero valde ama: să iubești foarte mult intelectul” (Sfântul Augustin, Epistola 413-14, 3). Nu trebuie să ne temem niciodată de adevăr, pentru că adevărul tânjește mereu după Dumnezeu. © CCC

Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot. (Faust, I, Noaptea)

Acel ce stie mai mult va fi cel mai deprimat de timpul ce se pierde.

Orice tip de cunoastere e un raspuns la o intrebare.

Spiritul critic al omului vrea sa stie mai mult decit ii permite inteligenta personala.

Nu se iubesc cu adevarat decat aceia care nu se cunosc inca.

Experienta invata popoarele ca geniul, lumina si cunostintele sunt adevaratele puteri ale prosperitatii, ale virtutilor lor.

Uneori trebuie sa treaca timp pana sa-i intelegi pe oameni.

Cu cât oamenii ştiu mai mult unul despre celălalt, cu atât se înţeleg mai puţin. Şi cu cât se cunosc mai bine, cu atât se simt mai înstrăinaţi. (Trei camarazi)