În fragede cânturi cereşti - o melodie,
Abia de s-aude - cânt de ciocârlie,
Prima albă floare iată că învie,
Ghioceii străluce în perdea aurie.
Eu:
E prea devreme, floricico, prea devreme
Nordul răsuflă încă ger,
Albe zăpezi din munţi aşteaptă vreme,
Dumbrava e udă până la cer.
Abia de-i miji luminiţa aurie,
Să te-ascunzi sub poala mamei-pădure,
Când dinţii de chiciură târzie
Sau perla rece de rouă, viaţa vor să-ţi fure.
Floricica:
Viaţa noastră-i trai de fluturi,
Trează-n în zori, seara te scuturi;
E mai bună clipa - una în Prier,
Decât multe-n toamnă-n ger.
Pentru Domnul strângi pomană,
Daruri, la prieteni sau iubită,
Din floarea mea tu fă cunună,
Cunună pe cunună împletită.
Eu:
În neruşinata iarbă, în sălbatica pădure
Ai crescut tu floare dragă!
Cu o strălucire slabă şi de stat micuţă tare,
Cine-ţi dă mândrie, fală?
N-ai culorile din zori,
Nici baticul de tulipă,
Nici rochiţele de crin,
Nici roza pictată-n sân.
Te voi împleti-n cunună;
Dar încredere, de unde-atâta!
Prietenii şi cu iubita
Te primesc cu drag în mână?
Floricica:
Prietenii mă culeg de cu seară,
Înger vestitor de primăvară;
Prietenia n-are strălucire multă
La umbră mai bine-ascultă.
Demnă de ce-i mânuţa fetei
Spune-mi, divină Maria!
Pentru primul mugur-tulei,
Capăt prima... ah! doar întâia
Lacrimă.
(Poezii, vol. I – Balade și romanţe)
Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri...
Toamna are o armonie și o strălucire pe cerul ei, care nu poate fi auzită sau văzută în timpul verii, ca şi cum n-ar fi putut fi, ca şi cum n-ar fi fost!
© CCC
Septembrie e o lună de aur, cu soare blând și zile încă senine…
(Forma unui an)
© CCC
E-atâta frig în mine, încât îmi zic,
ca o livadă toamna: «Oare n-am visat
c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic
din toate-acestea nu s-a întâmplat?»
Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu
de ramuri frânte, frunze putrede şi spini,
sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu,
ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.
Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare,
şi-a scuturat petalele pe jos,
şi dorul, fructul ei cel veninos,
se coace-acuma liniştit la soare.
(Toamna)
Doar te-am văzut și-ndată m-am și aprins la față
Cătând o cunoștință-n privirile-ți străine;
Împuprurarea ta s-a și răsfrânt în mine
Ca roza care pieptu-și deschide-n dimineață.
Doar ai cântat - și plânsul un văl mi-a pus privirii
Căci inima-mi fusese de glasul tău mișcată;
Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.
Iubito! Ochii tăi, deschis să recunoscă
De-am să te mișc vreodată cu vorba sau privirea;
Nu-mi pasă: oameni, soartă, de-au să se-mpotrivească,
Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis
Și dacă mâna-ți altuia au s-o dăruiască,
Să recunoști că mie mi-e sufletul tău scris.
(Laurei)
(Traducere de Miron Radu Paraschivescu)
Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-ațâță
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
(Amurg de toamnă)
Iarna este o gravura, primavara, o acuarela, vara, o pictura in ulei si toamna, un mozaic din toate acestea.
© CCC
Masoara-ti puterile dupa aspiratiile tale si nu aspiratiile dupa puterile tale.
(Cantecul Philaretilor)
© CCC
La toamna, imi voi aduna toate durerile și le voi îngropa în gradina mea. Când aprilie va înflori din nou, iar pământul și primăvara isi vor celebra cununia, gradina mea va fi plină de flori minunate și rare.
(Nisipul si spuma)
© CCC Published on: Oct 12, 2012
Frunzele uscate pregatesc tizana toamnei.
© CCC
Toamna este un andante melancolic si gratios ce pregătește admirabil solemnul adagio al iernii.
(François le Champi)
(traducere CCC - Copyright ©2012 - Published on: Oct 12, 2012 )
Un trandafir de toamna este mai presus decat orice alt lucru incantator.
(traducere CCC - Copyright ©2016)
Primăvara nu are atâtea flori,
Toamna, atâția struguri copți,
Vara, atâtea arșițe fierbinți,
Iarna, atâtea reci înghețuri,
Nici marea nu are atâția pești,
Nici Beauce, atâtea recolte,
Nici Bretania, atâtea nisipuri,
Nici Auvergne, atâtea fântâni,
Nici noaptea, atâtea limpezi făclii,
Nici pădurile, atâtea ramuri,
Pe cât port eu în inimă, pentru tine,
Iubita mea, tristețe și durere.
(Primăvara, volumul Iubirile)
Copyright © CCC
Marile inimi sunt ca stupii prea mari pe care mierea nu-i poate umple si care devin cuibul de vipere.
(Capodopere)
© CCC
Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.
Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.
Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.
Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.
De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
(Toamnă)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.