Citate de Émile Durkheim

În societatea umană totul este îmbibat de prostie, totul este făcut de proşti în mijlocul proştilor.

N-as vrea sa mai insist, societatea romaneasca nu se da in vant dupla melancolii. Are alte preocupari azi. Toate legate de bani. Pe busole, in locul nordului, s-ar putea lipi un euro sau un dolar. (Calomnii mitologice)

Adevărul nu conferă onoruri nici unei societăți, antice sau moderne. Societatea trebuie să onoreze adevărul sau să piară.

Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egala, sentimentele si energia individului, ea este si puterea care le regleaza.

Am împărțit societatea în două categorii: prietenii mei, sau cel puțin idioții mei - dar asta e treaba mea - și apoi, idioții altora, pe care nu îi suport nicio secundă. © CCC

Nu putem evalua ce pierde societatea neglijând punctele forte pentru a folosi punctele slabe, călcând prostește în picioare filozofi care i-ar regla cursul într-un mod superior, pentru a se lăsa condusă de aventurieri care, de cele mai multe ori, nu au nici cap, nici inimă. © CCC

Ceea ce se numește lumea bună nu este, de obicei, altceva decât un mozaic de caricaturi lustruite. © CCC

Pentru a stăpâni societatea e de ajuns să mânuieşti cu egală abilitate lauda şi ridicolul. (Legăturile primejdioase)

Societatea exista pentru beneficiul oamenilor, si nu oamenii pentru beneficiul societatii.

Societatea nu trăieşte din idei negative, ci din idei pozitive. (Despre sistemul industrial) © CCC

Societatea are nevoie de oameni care lucrează în spitale. Societatea are nevoie de tot felul de abilități care nu sunt doar cognitive; sunt emoționale, sunt afective. Nu poți conduce societatea doar pe date și pe computere. © CCC

Societatea devine infern de indata ce vrem sa facem din ea un paradis. © CCC

Nu exista cuvinte, chiar si printre cele pe care le folosim in mod obisnuit, a caror acceptie sa nu depaseasca cu mai mult sau mai putin limitele experientei noastre personale. Un termen exprima nu de putine ori lucruri pe care nu le-am perceput niciodata, experiente pe care nu le-am facut sau la care nu am fost niciodata martori. Chiar si atunci cand cunoastem unele dintre obiectele la care se refera, ele nu ilustreaza decat in calitate de exemple particulare, care, prin ele insele, nu ar fi niciodata suficiente pentru a o constitui. Cuvantul condenseaza prin urmare o intreaga stiinta la care nu am colaborat, o stiinta mai mult decat individuala.

Cu nici o ştiinţă nu veţi construi o societate, dacă vă lipseşte un material nobil, dacă vă lipseşte voinţa vie şi bună de a trăi cinstit şi cu dragoste.

Omul nu poate trai daca nu simte atasament fata de ceva care sa-l depaseasca. Viata nu este suportabila decat daca ii intrevedem ratiunea de a fi, daca are un tel prin care sa merite osteneala de a o trai.

Adevaratii stalpi ai societatii sunt adevarul si libertatea.

Daca accepti sa te alaturi gloatei, devii imun. Pentru a fi admis si apreciat trebuie sa te reduci la zero, sa devii unul cu gloata, de nedeosebit. Poti sa visezi daca visezi ca ei.

Societatea...este scopul si izvorul moralei...Sistemele de morala practicate de catre popoare sunt in functie de organizarea sociala a acestor popoare...In linii mari, fiecare societate are morala care ii trebuie...

Societatea care se plange de parazitii ei se osandeste intrucatva si pe sine insasi; parazitii se incuiba numai unde este murdarie fizica sau morala.

Vântul scutură toţi merii Poartă note de ghitară… Este rândul primăverii Bună sară! Evantaliul ascunde Vorbe dulci şi măşti frumoase… Dar de unde până unde? Sănătoase? Câte tragice tirade Declamate-n ironie… Dar aşa poate se cade Să şi fie. Ce dulceaţă prefăcută . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când din gură îşi sărută Ochişorii. De-ar putea noi ştim prea bine C-amândouă şi i-ar scoate Au geloase una d-alta Nu sunt toate? Dar astfel se tot împacă Sub umbrarul cel de viţe Gungurind ca pe o cracă Porumbiţe. Numai rozele durerii Printre râs s-amestecară Când de flori se scutur merii… Bună sară! (cca. 1881–1882) (Vântul scutură toți merii…)