Citate de Charles Baudelaire

Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?

Fiecare epoca isi are problemele ei, si prin rezolvarea lor omenirea face un pas inainte... Fiecare epoca isi inchipuie ca lupta ei este cea mai importanta dintre toate. Aceasta este credinta propriu-zisa a epocii, pentru care ea traieste si moare.

El pune în vers o muzică mai lină, Ca de zefir când printre flori s-alină Smulgând petale una după alta: Statui aş vrea sonetele să fie, Căci nu le-a scris cu pana pe hârtie, Ci le-a sculptat în marmoră cu dalta.

Luați un ziar. Luați o pereche de foarfeci. Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi s-o dați poeziei voastre. Decupaţi articolul. Tăiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol și puneți toate aceste cuvinte într-un săculeț. Agitaţi-l încetişor. Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunîndu-le în ordinea în care le veţi extrage. Copiaţi-le conştiincios. Poezia vă va semăna. Şi iată-vă un scriitor infinit de original și înzestrat cu o sensibilitate încîntătoare, deşi , se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari. (Pentru a face o poezie dadaistă) (Manifest despre amorul slab şi amorul amar)

Între ceea ce văd și ceea ce spun, Între ceea ce spun și ceea ce nu spun, Între ceea ce nu spun și ceea ce visez, Între ceea ce visez și ceea ce uit, Poezia.

Eu am rămas acelaşi, Cu inima, eu am rămas acelaşi. Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţa mea ochii. Ţesînd din poeme pînze de aur, Aş vrea să vă spun ceva duios. (Spovedania unui huligan)

Libertatea si progresul constitute nu numai telul artei, dar si al intregii vieti.

Poetul este ca printul norilor. Aripile sale gigantice il impiedica sa mearga. (Albatrosul) © CCC

Poezia e un element esential al omului.

Poezia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce-ai suferit.

Mi-ar plăcea foarte mult această critică a poeziei: poezia este inutilă ca ploaia. (Uz intern, 1951) © CCC

Istoria poeziei nu trebuie căutată în biblioteci, ci în arhivele sufletului.

Dulce poezie! Cea mai frumoasă dintre arte! Tu care, starnind in noi puterea creatoare, ne aduci aproape de tot de divinitate. (Femeia sezand) © CCC

Ce este poezia? Singurul loc în care puterea cifrei nu are acces. © CCC

Lumea progreseaza datorita lucrurilor imposibile care au fost realizate.

Poezia constă în a spune, în mod studiat, un lucru obișnuit. © CCC

In lumea aceasta, cei ce au curajul sa infrunte si sa rezolve problemele noi de viata sunt cei ce contribuie la progresul societatii.

Nu poti găsi nicăieri poezie dacă nu o porti in tine insuti. © CCC  

Adevaratele poezii incep acolo unde se incheie pe hartie.

Poezia constă în faptul de a simți lucrurile ca fiind stranii, pe când retorica constă în faptul de a te gândi la ele ca fiind obișnuite. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC