Citate despre Caracter

Poetul este ca printul norilor. Aripile sale gigantice il impiedica sa mearga. (Albatrosul) © CCC

Cum sa poti sa bati un iatagan dintr-o tinichea de pe maidan?

Nu dispretuiti sensibilitatea nimanui; sensibilitatea fiecaruia e propriul sau geniu. (Rachete)

Nu-ţi descoperi niciodată mai bine caracterul ca atunci când vorbeşti despre al altuia. © CCC

Nu conteaza ce face natura din om, ci ceea ce el insusi face din sine.

Nu poti uita ca timpul trece decat intrebuintandu-l.

Nu cunosc sentiment mai tulburator ca admiratia. Prin greutatea de a ti-o exprima intr-un mod demn, se aseamana cu iubirea.

Un caracter e firesc atunci cand se afla in acord cu sine insusi.

E o insusire rara si utila aceea de a sti sa prevezi in toate imprejurarile actiunile oamenilor dupa caracterul lor, decat sa le judeci caracterul dupa fapte.

Ceea ce nu e putin imperfect are aerul banal, de unde reiese ca neregularitatea, adica neprevazulul, surpriza, uimirea sunt o parte esentiala si caracteristica a frumusetii.

Pictorii au uitat peisajul marilor orase, adica colectia de maretii si frumuseti rezultand din importante aglomerari de oameni si de monumente, farmecul profund si complicat al unei capitale in varsta, imbatranite in gloria si in framantarile vietii.

O fapta-n sine nu dovedeste nimic. Gramada faptelor, in schimb, totalitatea, greutatea lor alcatuiesc valoarea unei fiinte umane.

Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.

Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.

Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață; Prin codri de simboluri petrece omu-n viață Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.   Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare Într-un acord în care mari taine se ascund, Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare, Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.   Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii, Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii, Iar altele bogate, trufașe, prihănite,   Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite, Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă. (Corespunderi) (Traducere de Al. Philippide)

Omul este el insusi fauritorul caracterului sau.

Cine refuza placerile pure ale activitatii cinstite nu mai poate simti decat placerile teribile ale viciului.

Amestecul dintre grotesc si tragic este agreabil pentru spirit, asa cum sunt disonantele pentru urechile blazate.