Denumim spiritul unui om modul lui obisnuit de a gandi. Exista in fiecare din noi o anumita deprindere care-l stapaneste, il sileste sa priveasca mai intai aici, apoi acolo, sa priveasca vreme indelungata sau putina vreme, repede sau incet, ii sugereaza imaginile, filozofia sau zeflemeaua, pentru ca necesitatea a devenit pentru ei caracter, vointa, gust.
Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea.
Daca tu insuti ai un fond, atunci lumea intreaga castiga pentru tine un fond.
Eu nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi -
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
(Vei plânge mult ori vei zâmbi?)
Visând, întrezărim prin doruri -
latente-n pulberi aurii –
păduri ce ar putea să fie
şi niciodată nu vor fi.
(Risipei se dedă florarul)
Nu poti fi decat ceea ce esti. Relaxeaza-te! Viata are nevoie de tine asa cum esti.
© CCC
In general, femeile manifesta o intoleranta fizica fata de secrete. Pentru constiinta celor mai multe femei, taina este un corp strain. Da in grija unei femei un secret. Daca femeia va izbuti sa-l pastreze, e sigur ca ea se va imbolnavi, facand cel putin o urticarie.
Inainte de a ma naste, am fost o vesnicie intreaga ”nimic”. De ce ma tem acum de aceeasi ”inexistenta” cu care am avut o vesnicie timp sa ma obisnuiesc si-n care am fost deja? Nu inteleg.
Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.
(Flori de mac)
Deseori tinem la o credinta nu fiindca ni s-a dovedit, ci fiindca nu ni s-a dovedit contrariul ei. . .
Ingratitudine: vedem din gratia soarelui. Dar cand vrem sa vedem si mai bine ii intoarcem spatele.
Papadia realizeaza simbolic un suprem ideal organic si spiritual: din samanta ea isi face o aureola.
Literatura aforistica e sarea gandirii.
Oare vitregia vietii nu constituie tocmai piatra de incercare a adevaratelor caractere?
De cate ori aud vreun om de stiinta pronuntand cuvantul «metoda», am impresia ca vad un sarpe care a inghitit penibil un corp mai mare decat el.
Unora le place numai ce inteleg, altii pot intelege numai ce le place.
Simtul comun nu poate lua proportii geniale, decat sub forma umorului.
Orice influenta e imorala…Fiindca a influenta pe cineva inseamna a-i darui propriul tau suflet. Cel influentat nu mai gandeste in felul lui firesc si nu mai e consumat de pasiuni firesti. Virtutile lui inceteaza de a mai fi propriile lui virtuti... Un asemenea om ajunge sa fie ecoul muzicii altuia, interpret al unui rol care nu a fost scris pentru el. Scopul vietii este autodezvoltarea. Deplina inflorire a personalitatii — iata sensul existentei sub soare a fiecaruia dintre noi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.