Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini rămaşi din generaţia mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. Mă simt într-o mare nesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şi prăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedumeriţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetă nu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se întâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Imperiului Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era înlocuită o pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevărată. Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai degrabă vine Antichristul, nu Mântuitorul. Nădăjduiesc ca omenirea să-şi revină din această clipă de orbire, care cam durează.
Societatea este o abstractizare. Abstracția nu este o realitate. Ceea ce este realitate este relația. Relația dintre ființele umane a creat ceea ce numim societate.
(Krishnamurti în Bombay 1981)
© CCC
Adevaratii stalpi ai societatii sunt adevarul si libertatea.
Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egala, sentimentele si energia individului, ea este si puterea care le regleaza.
Societatea care se plange de parazitii ei se osandeste intrucatva si pe sine insasi; parazitii se incuiba numai unde este murdarie fizica sau morala.
Ceea ce se pierde într-o traducere bună sau excelentă este exact ce e mai bun.
© CCC
Societatea devine infern de indata ce vrem sa facem din ea un paradis.
© CCC
Vântul scutură toţi merii
Poartă note de ghitară…
Este rândul primăverii
Bună sară!
Evantaliul ascunde
Vorbe dulci şi măşti frumoase…
Dar de unde până unde?
Sănătoase?
Câte tragice tirade
Declamate-n ironie…
Dar aşa poate se cade
Să şi fie.
Ce dulceaţă prefăcută
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Când din gură îşi sărută
Ochişorii.
De-ar putea noi ştim prea bine
C-amândouă şi i-ar scoate
Au geloase una d-alta
Nu sunt toate?
Dar astfel se tot împacă
Sub umbrarul cel de viţe
Gungurind ca pe o cracă
Porumbiţe.
Numai rozele durerii
Printre râs s-amestecară
Când de flori se scutur merii…
Bună sară!
(cca. 1881–1882)
(Vântul scutură toți merii…)
Combină extremele și vei avea adevăratul centru.
© CCC
Societatea celui de-al Doilea Val este industrială și se bazează pe producția în masă, distribuția în masă, consumul în masă, educația în masă, mass-media, recreerea în masă, divertismentul în masă și arme de distrugere în masă. Combini aceste lucruri cu standardizarea, centralizarea, concentrarea și sincronizarea și ajungi la un stil de organizare pe care îl numim birocrație.
© CCC
Societatea este bine cârmuită când cetățenii se supun magistraților, iar magistrații, legilor.
(Fragmente)
Ceea ce se numește lumea bună nu este, de obicei, altceva decât un mozaic de caricaturi lustruite.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.