O poemă... după mine, trebuie să conţină tot: supărare, suferinţi, lăcrămi, disperări, dezgustări, scepticism, filosofie, credinţă, ironie, amor, înţelepciune, nebunie. O poemă trebuie să fie însăşi inima omului. Totul trebuie să întâlnească într-însa în confuziune şi pe neaşteptate, aşa cum este în viaţa reală. Râsul să fie lângă plâns; ura lângă amor. De la sublim la trivial, iată ce înţeleg eu prin o poemă, iată ce trebuie să fie ea! Pentru acest cuvânt, ea se compune din tot ce s-a scris şi s-a făcut până acuma, bun sau rău, şi se numeşte poema omenirii.
Poezia să fie o imagine, dar nu o expoziţie de imagini, nu se face o oglindă alăturând mai multe oglinzi.
(Aforisme și reflecții)
© CCC
Poezia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce-ai suferit.
N-am alt ideal decat de a fi poet, chiar daca n-as scrie, oricum as vrea ca gandirea sa-mi fie mereu aceea a unui poet. As vrea sa traiesc si sa mor ca un poet.
Nu poti gasi nicaieri poezie, daca n-o ai in tine.
Eu am rămas acelaşi,
Cu inima, eu am rămas acelaşi.
Ca albăstrelele în orz înfloresc pe faţa mea
ochii.
Ţesînd din poeme pînze de aur,
Aş vrea să vă spun ceva duios.
(Spovedania unui huligan)
Istoria poeziei nu trebuie căutată în biblioteci, ci în arhivele sufletului.
Fara poezie… nimic mare! Vei fi soldat, dar nu erou, vei fi actor, dar nu artist, vei fi functionar, dar nu om de stat.
Între ceea ce văd și ceea ce spun,
Între ceea ce spun și ceea ce nu spun,
Între ceea ce nu spun și ceea ce visez,
Între ceea ce visez și ceea ce uit,
Poezia.
Poezia este pentru sentimente ceea ce este filosofia pentru idei.
© CCC
Poezia e o arta a limbajului, anumite combinații de cuvinte pot produce o emotie pe care altele nu o produc si pe care noi o numim poetica.
Poezia nu-i alta decat o revarsare fireasca a inimii.