Am trăit și eu în Arcadia.
Et in Arcadia ego.
Arata nestatornicia fericirii.
Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.
Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire.
Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.
A insemna o zi cu o petricica alba (a socoti o zi fericita).
Albo lapillo notare diem.
Cat timp vei fi fericit, vei numara multi prieteni.
Donec eris felix, multos numerabis amicos.
(Ovidius, Tristia)
Intelepciunea insasi ne arata ca nu toti cei buni sunt si fericiti.
Prudentia ipsa hoc videt, non omnes bonos esse etiam beatos.
(Cicero, Tusculanae Disputationes)
Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia.
Nunquam erit felix quem torquebit felicior.
O, de trei si de patru ori fericiti.
O, terque, quaterque beati.
(Vergilius, Aeneis)
Cand apare orgoliul, dispare fericirea.
Superbia oriente, occidit felicitas.
Nimeni nu-i fericit din toate punctele de vedere.
Nihil est ab omni parte beatum.
(Horatius, Odae)
Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint.
Non cuivis homini contingit adire Corinthum.*
* Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.
Fericirea intretine invidia.
Felicitas iracundiam nutrit.
(Seneca Philosophus, De ira)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.